❧ ᴘʟᴀᴛᴀ, ᴠĂ ʀᴏɢ!ʸᵒᵒⁿᵐⁱⁿ [✔]

↬36

Yₒₒ𝚗gᵢ

     — Nu-mi spune că i-ai aruncat, zic, râzând și ascultându-te pe tine cum vorbești.

     — Ba da, au luat foc într-o secundă, spui, iar eu îmi mușc buza de jos pentru a nu râde și mai tare.

     — Și după ce-ai făcut? zic, ușor, printre chicoteli și te aud respirând rapid.

     — Am fugit de-acasă... banii aia erau pentru uniformă și rechizite, iar eu i-am aruncat în foc, zici, iar de data asta nu mă mai pot controla și râd tare. Îmi duc o mână la ochii, ștergând lacrimile din colțul ochilor și tușesc.

      — Pun pariu că mama ta era așa supărată... răspund, revenind cât de cât la normal.

      — M-a pus să am grijă de câinele vecinei timp de 2 luni... un chin!

      Simt cum toate problemele, supărarea și anxietatea mi-au fost alungate de tine, de vocea ta și copilăria ta frumoasă.

      Poate că sunt gelos pe tine, căci tu ai avut astfel de întâmplări, în timp ce eu am suferit... dar mă bucur. Sunt bucuros că te-am cunoscut acum.

      — Îți mulțumesc, spun, iar tu taci. Sper că îți place costumul și... abia aștept să ne vedem.

     Închid apelul, lăsându-mă pe spate și râzând singur.