❧ ᴘʟᴀᴛᴀ, ᴠĂ ʀᴏɢ!ʸᵒᵒⁿᵐⁱⁿ [✔]

↬43

ⱼᵢᗰᵢ𝚗

     — Oh, e ocupat? sper că nu v-am deranjat... zic, mințind și cei doi își întorc capetele spre mine înghițind în sec.

     — Haide, dispari că avem treabă, vorbise al doilea tip cu mine și îmi face semn cu mâna să ies pe ușă.

     — Și eu am o treabă de rezolvat, șoptesc, cu zâmbetul pe buze, în timp ce îmi dau sacoul jos de pe mine și rămân în cămașă.

     — Ya, piticanie, te-a angajat maică-sa să ne ajuți? vorbi primul tip.

     — Da, nu știați? le răspund pe plac, apoi ei se privesc între ei, rânjind.

     — Bun, căci cineva trebuie să păzească ușa! Avem nevoie de dovezi indecente pentru doamna kim.

     Eu aprob din cap, ascultând cu atenție și încercând să nu le sparg fețele.

     — Da, ne-a plătit o sumă uriașă, iar dacă dăm greș, banii trebuie returnați înapoi... nu i mai avem, nu? se uită la prietenul său.

     — Dar doamna kim m-a trimis pentru altceva, le spun, făcând pași spre ei. Vă rog, să nu vă aud plângând sau să fiți gălăgioși, ok?

     Amândoi se uită la mine nedumeriți.

     Nu le las dispoziție pentru a-mi răspunde, căci pumnul meu face contact cu nasul lui Jun, dacă nu cumva așa îl cheamă.

     Prietenul său vrea să mă lovească, însă ma dau în spate și prinzându-i mâna, i-o răsucesc la spate, auzându-l cum țipă.

     — Aish, dar v-am zis să nu faceți gălăgie! Le vorbesc frustrat și după ce îl arunc la pământ pe tip, ma aplec peste el și-i șoptesc: Poliția va veni imediat, deci, ori îmi dați telefoanele voastre și dispăreți, ori ne vedem la tribunal.. Oh, și sa știți, tocmai ați pierdut banii!