Ia-te de cineva pe masura ta !

Anastasia

- Hmm...Unde..? Deschid ochii și ma uit împrejur. Sunt legata de un scaun și e bezna în jurul meu. Tot ce-mi amintesc este ca Arthur a venit și mi-a dat cu un sprei .

Ma doare capul și îmi tremura corpul.

- Te-ai trezit , printesa ?

Apare din spatele meu , Arthur, cu încă doi băieți ce stau după el.

- Ce vrei ?!

- Eu ? Se apropie de mine. Pe tine ! Caut răzbunarea!

- De ce ? Nu ti-ai făcut prieteni ?

- Hm ! Ai prins tupeu !

- Eu ? Nu ! Asta nu e tupeu , crede-mă, nu ma cunoști!

- Anastasia Hermes...fosta mea iubita....și cea care m-a băgat în inchisoare ! Ce ar trebui sa-ți fac ?

- Sa ma eliberezi .

- Bună gluma !

- Cine a zis ca e o gluma ?

- Printesa, eu zic sa taci , altfel...

- Altfel ce ? In afara sa ma omori , ce îmi poți face ?

- Ma cunoști,  dar nu destul ! Băieți !

Și tipii din spatele lui scot doua arme .

- Ce  , crezi ca mi-e teama de moarte ?

- Nu , dar am sa pun stăpânire pe tine ! Pe firma ta și pe tot ce ai !

- De firma mea nu te atingi !

- Și cine o sa o conducă dacă tu mori ?

- Nimeni ! Pentru ca eu nu mor !

- Ce te face sa crezi asta ?

- Dacă era de omorât nu ma aduceți aici , ma împușcat direct , și știu de ce...Apoi ii zâmbesc cu coltul gurii.

- Ești o pacoste ! De asta îmi placi ! Hai sa facem o înțelegere. Te las vie dacă vei fi a mea și ma faci partener al firmei !

- Țin sa te anunț ca eu nu lucrez cu nimeni! Și mai bine mor ! Cu toate ca nu o sa o faci .

- Și de ce ?

- Pentru ca ma iubești!

Se uita o secunda la mine iar apoi se enervează și ma apuca de par :

- Ai dreptate! Dar tu nu ma iubești! Asta e problema ! Asa ca mai bine mori !

- Atunci trage! Ia-te de cineva pe măsura ta !

Ia o arma în mana și mi-o pune la frunte . Închid ochii . PAM !

- Nu ! Arthur!

Damon?!

- Ce faci aici ?! Nu ti-am spus ca sunt ocupat ?

Mai intra în camera niște băieți și mabtrezesc cu unul care îmi da un cuțit. Încep sa îmi tău frânghia  .

- Las-o ! Te rog !

- De ce ? Și ce îți pasa ?!

- Ea...e fata de care îți spuneam....

Arthur sta și se blochează. Apoi ma privește :

- Din cauza lui? De asta nu ma mai iubești?!

- Nu! Anastasia nu ma...

- Taci ! Ma crezi prost ? Apoi îmi da o palma .

Damon îl prinde și ii da brânci.

- Dacă o mai rănesti odată!

- O iubesti....dar și eu ! Și eu !

- Arthur, nu ne iubește pe niciunul...

- Crezi tu !

- Dar eu o iubesc ! Crede-mă,  am încercat,  am și răpit-o! Și m-a păcălit! Mi-a furat firma !

Brusc , îmi pare rău pentru tot și o lacrima îmi curge pe obraz.

- M-a sarutat , mi-a spus ca ma iubește,  dar a fost fals !

- Ce ți- a spus ?! Apoi se întoarce la mine . Mie nu mi-ai spus niciodată ca ma iubești! Ești prost Damon ? Te iubește pe bune! Dar o s-o fac  sa te uite..Știu ca îmi ești var dar..