❧ ᴘʟᴀᴛᴀ, ᴠĂ ʀᴏɢ!ʸᵒᵒⁿᵐⁱⁿ [✔]

↬47

ⱼᵢᗰᵢ𝚗

     — De ce nu ai spus că ești iubitul meu? spui, când suntem față în față. Suntem într-un birou, fără nimeni altcineva și fără camere.

     — Vrei să vorbim despre asta? te intreb.

    Sincer... pari nervos și îngrijorat pentru mine. Mă studiezi din cap până în picioare, verificând dacă fizic sunt bine.

     — Dacă tu nu ți-ai fi amintit că eu încercam să te trezesc, le dădeam un motiv să mă suspectează dublu, spun, cu buzele tremurând din cauza gândului de a fii închis pentru ceva ce n-am făcut eu.

    — Le-am dat o lecție care să nu mă uite prea ușor polițiștii de aseară și cei care nu ți-au dat drept de apel. De asemenea, și șeful secției a fost scos din funcție, spui, mulțumit.

     — Își făceau doar datoria... spun, încercând să mai liniștesc apele, dar mai rău fac, astfel că tu ajungi prea aproape de mine, privindu-mă cât de serios poți.

     — Nimeni nu ar trebui să-ți facă asta, să te închidă ca pe un animal sălbatic, spui, mormăind.

     — Dar-

     — Dacă nu taci, te voi săruta chiar acum, spui, atingându-mi buzele foarte puțin, simțind furnicături în tot corpul.

     Apoi te îndepărtezi, zâmbind.

     — Să mergem acasă, ai nevoie de un duș, o cină și, la final mergem la spital.