Percy Jackson: Aventura continuă

IV.Percy

Eram agitat.Chiron ne-a strâns pe toţi în cameră.Annabeth şi toţi ceilalţi erau acolo.Prin ''ceilalţi'' mă refer la Thalia,Jason,Piper,Hazel,Frank,Rachel şi Nico.Eu am venit,întârziat,aducându-l pe Leo.

-Bun.Aţi venit şi voi.Percy,presupun că i-ai spus tu lui Leo,spuse Chiron.

-Da.Deci,spuneţi-i voi profeţia.

-Sună cam aşa:
Cinci semizei drumul îl vor urma
Spre ceea ce va dezlănţui cearta
În final,nimeni nu va mai putea
Calea s-o găsească spre cea rea.

Dar apoi,spre nedumerirea sa,
O va găsi pe prietena sa
Care îl va ajuta sau îl va împiedica
La marea distrugere a Sa.

Acum ar trebui să stabilim cei 5 semizei,spuse Chiron.Unul este Percy.Fiind căpitanul,el îi va alege.

-Da...Deci.Leo,Nico,Jason şi...Frank.
-Eu?zise Frank.
-Da.Voi avea nevoie de ajutor din partea voastră.Ce ziceţi,acceptaţi?
-Normal!spuseră toţi în cor.
-Atunci este stabilit!Plecaţi mâine,de dimineaţă.Vă voi da tot ce vă trebuie,declară Chiron.Întrebări?
Nimeni nu obiectă.
-Bun.Puteţi pleca.
Toţi au plecat.Annabeth a luat-o înainte,iar eu am fugit după ea.Am prins-o de mână exact când voia să intre în cabana ei.
-Hei.
-Bună.Ce vrei?mi-a răspuns,puţin nervoasă.
-Ce e cu atitudinea asta?
-Percy,de ce nu m-ai luat în misiune?întreabă ea cu o voce tristă-îngrijorată.
-Nu puteam.Pur şi simplu nu puteam.Nu te puteam lăsa să păţeşti ceva.
-Percy,-
-Şti că te iubesc.Ăsta e alt motiv pentru care nu te-am luat.
-Şi eu te iubesc,dar nu păţeam nimic.Uită-te la mine.Sunt încă în viaţă,nu?În plus,crezi că eu nu mă îngrijorez?Dacă păţe-
Am sărutat-o.Un sărut lung şi dulce,ca şi altă dată.
-Nu-ţi mai fă griji,i-am spus.Nu voi păţi nimic cât timp tu eşti în siguranţă.
-Eşti un Creier Umplut cu Alge din ce în ce mai mult.
M-a sărutat.
-Noapte bună,i-am spus.
-Noapte bună.
Am intrat în cabană şi m-am trântit în pat.Totul era bine,până când a apărut un "vechi prieten".
Eram într-un loc rece.Cel puţin,aşa mi se părea.Era făcut din piatră,care era foarte veche.Acum mi-am dat seama:Eram într-o cameră.Uau,Annabeth are dreptate.Chiar că sunt un Creier Umplut cu Alge--uneori.Camera era mică,decorată ca şi cum ar fi fost o petrecere,însă avea 4 tunele.Eu eram cu spatele la unul.În cel din stânga era un craniu.Nu prea cred că aş lua-o pe acolo.În faţă era un pitic cu o mantie,şi cu o coasă în mână.Seamănă cu un mini-Hades.O să-i pun numele Little Hades.Totuşi,nu cred că vreau să o iau nici pe acolo.În faţă,era o lumină.Am mers pe ea,apoi m-am trezit cu un ciocănit în uşă.
M-am ridicat din pat şi am deschis uşa.
-Neaţa',căpitane!a spus Jason.
-Neaţa.S-au trezit şi ceilalţi?am întrebat.
-Sigur.S-au dus să se antreneze între ei.Deci,putem pleca?
-Normal.Stai,aţi aşteptat după mine?
-Nu chiar.A trecut doar...o oră de când ne-am trezit.
-Frate,trebuia să mă trezeşti.
-Sincer...am cam uitat de tine...
-Ce?!?!?!!Oricum,nu contează.Luaţi resursele,şi să mergem.
După trei minute,ne-am întâlnit la intrarea în tabără.Annabeth a venit şi ea.
-Mult noroc,Creier Umplut cu Alge,mi-a spus.
-Mersi.Ce-ai zice să îmi dai un sărut să-mi poarte noroc,în loc de o urare?i-am zis eu zâmbind amuzat.
A venit spre mine şi m-a sărutat.Un sărut dulce,care urma să fie ultimul până ne întoarcem din misiune.

Heeei.Scuze că nu am mai postat chiar demuuuuult.Pentru asta am făcut un capitol mai lung ca celelalte.Sper să vă placă. Şi ştiu că profeţia nu e prea bună.Asta e.