❧ ᴘʟᴀᴛᴀ, ᴠĂ ʀᴏɢ!ʸᵒᵒⁿᵐⁱⁿ [✔]

↬53

ⱼᵢᗰᵢ𝚗

     — Nu. E greșit, vorbesc repede și mă smulgesc din strânsoare.

     Tu te uiți la mine încruntat, poate și puțin șocat.

     — E greșit că mă sărut cu persoana pe care o plac?

     Decid să nu răspund, lăsând liniștea să ne înconjoară. Recunosc că mi-a plăcut, cred că sărutul a fost singurul lucru care m-a ajutat să mă calmez, însă conștiința mea îmi spune că e greșit. Total greșit.

     — Uite ce e... – oftez, încercând să te privesc fără să plâng sau să cedez. Nu am fost niciodată genul de om care să se folosească de altcineva pentru a mă simți eu bine, ok? Toate astea, apropierea dintre noi și așteptarea ta... e ceva ce eu nu am vrut. Adica.. nu forțat, nu pentru că sufăr. Am vrut ca lucrurile să vină de la sine, să fie libere, nu forțate... eu...

     Oftez, rupând contactul vizual cu tine și privesc în jos.

     — Nu-mi vine să cred că tocmai tu ai crezut că mă folosesc de tine pentru a te săruta, o spui rece și eu îmi ridic capul repede pentru a te privi cum mă privești... dezamăgit. Tocmai ți-am spus că și eu mi-am pierdut mama, la naiba! Voiam doar să-ți transmit că sunt încă lângă tine, nu că ma duc dracului acum că nu te mai am la mână!

     Te-ai înfuriat, căci respirația ți-a devenit iad, iar privirea ta rece mă ucide lent... Ce am făcut?