Twitter

>18< *part 2*

 Tresar puternic atunci când lumina se deschide, încruntându-mă și mijindu-mi ochii. Clipesc de câteva ori, urmând să-l privesc pe Harry cum își închide strâns ochii pentru a se obișnui.

- Awww. chicotesc când îl observ. El își dă ochii peste cap, deși zâmbetul pe care încerca să-l ascundă apărea pe buzele sale din ce în ce mai proeminent.

 Gura lui se deschide pentru a spune ceva, însă un ciocănit puternic ne face pe amândoi să tresărim ușor. Privirea mea se mută pe ușă, în timp ce persoana respectivă mai bate de câteva ori înainte să-i aud vocea.

- Domnișoară, sunteți în regulă?

 Ochii mi se măresc și mă uit la Harry panicată, dar el părea că nici nu-l aude pe bărbat, fiind prea ocupat să-și plimbe nasul pe pielea obrazului meu.

- D-da. spun încet, curatandu-mi gâtul. Sunt bine, doar puțin uimită.

 Vorbele îmi ies pe gură înainte să mă pot gândi de două ori, fiind foarte amuzante pentru Harry, care a început să chicotească.

- Mai este cineva cu dumneavoastră?

 Înghit în sec atunci când Harry își deschide gura pentru a spune ceva, dar nu apucă pentru că mâna mea se pune peste ea, făcându-l să se încrunte confuz.

- N-nu. mormăi, privindu-l. Sunt doar eu, ies imediat. Îi simt buzele ridicându-se într-un zâmbet peste pielea palmei mele, în timp ce își apleacă capul pe umărul meu, mangaindu-mi spatele.

- Îmi cer scuze pentru lumina, domnișoară. Se pare că cineva a vrut să facă o glumă proastă și a stins-o.

- Mhm. E okay. zic încet, mușcându-mi obrazul pe interior. Așa sunt copii din ziua de astăzi.

 Îmi mușc buza atunci când strânsoarea din jurul meu se mărește, urmând să-l aud pe Harry mârâind încet. Zâmbesc ușor, dar tresar puternic atunci când mâinile lui coboară pe partea de jos a spatelui meu. Simt cum rânjetul îi crește atunci când corpul meu începe să tremure ușor. Normal că se simte bine văzându-mă așa, nenorocitul.

- Bine, dacă mai aveți nevoie de ceva sunt în biroul de alături.

- Okay. mormăi încet, încercând să-mi controlez tremurul vocii.

- Probabil are nevoie de un pat, că Harry nu o lasă în pace.

 Ochii mei se măresc și-l aud pe Harry cum începe să radă isteric în scorbitura gâtului meu. Obrajii îmi iau foc și simt cum el se depărtează de mine pentru a mă privi, însă refuz să-i întâlnesc ochii. Mi-ar fi și mai rușine.

- Awwww. chicotește încet, pozitionandu-și palmele pe obrajii mei. E okay, babygirl, nu trebuie să-ți fie rușine.

Oftez ușor atunci când el îmi plasează un pupic dulce pe nas, înainte să îmi privească ochii.

- Știi.. șoptește el, umezindu-și buzele. Poate nu e cel mai potrivit moment, sau cel mai potrivit loc pentru a te întreba asta, dar..

 El tresare când usa se deschide și oftează frustrat atunci când Lola apare în cadru, destul de nerăbdătoare.

-Am zis 10 minute, nu 10 ore.

***

 După ce băieții ne-au condus acasă și au mai rămas pentru câteva ore la un maraton de filme, am putut să mă schimb liniștită în pijamalele pufoase. Zâmbește ușor în timp ce ies din baie, ștergându-mi părul umed cu un prosop alb.Tresar când un ciocănit în ușă sparge liniștea camerei și murmur un ''intra'', aruncând materialul pufos în coșul de rufe. Sprâncenele mi se unesc la începutul frunții atunci când îl văd pe Harry intrând în cameră, cu un zâmbet băiețesc pe față.