Poezii

Liniște

Iar sunt aici și e frig
Și se luminează cerul
Făcându-mă să exist,
Mă rog la zei ca ateu
Să moară
Tot ce ține de mine în această lume goală.

Din nou nu am chef
Dar cheful nu contează
Ne târâm prin vijelie
Să fie viața viață,
Parcă nimic nu mai contează,
Nici ce e după
Și nici ce urmează.

Am mâinile reci dar lasă
Că-mi place,
Aș vrea să iert,
Să las frigul să mă împace.
În acest ger
Parcă e căldură
Parcă mă ajută
Să fiu umplutură.

Atâția s-au dus
N-au spus vreun cuvânt,
Și tre' să trăim clipele
De parcă sunt vreun sfânt
Dar iată că-s ateu
Și nici nu îmi prea pasă,
Las clipele în urmă
Că vreau să merg acasă.

Să mă lase toți în pace
Că nu știu nici cum mă numesc,
Nu sunt defapt aici,
Așa că de ce îmi mai vorbesc?
Să mă ascund într-o groapă
Să fie iar noapte,
Să îmi ia mințile
Să le îngorape pe toate.