❧ ᴘʟᴀᴛᴀ, ᴠĂ ʀᴏɢ!ʸᵒᵒⁿᵐⁱⁿ [✔]

↬65

Yₒₒ𝚗gᵢ

     Parchez mașina în garaj, îmi scot centura de siguranță și mă întorc spre tine. Tu încă dormi. Mă dau jos de la volan, înconjurând mașina și venind pe partea ta, deschid portieră și îți scot centura.

     — Am ajuns acasă, iubire, spun, așteptând ceva din partea ta.

     — Ai chef de glume? Dacă nu deschizi ochii te sărut, șoptesc la ureche.

     Când vreau să te mișc puțin, o mână îți cade lângă trup și mă holbez la ea o vreme.

     — Park Jimin, nu am chef de glume!

     Ridic tonul dar nimic. Nu te miști nici măcar un pic. Îmi țin propria respirație și mă apropii cu urechea de nasul tău pentru a simți respirația.

     Nimic.

     Îmi duc urechea spre piept, în dreptul inimii și ascult cu atenție.

     Nimic.

     Telefonul îmi sună în buzunar și-l iau repede, răspunzând.

     — Trebuia să răspunzi din prima..

     Mă uit în jurul meu după ea, dar îmi văd doar oamenii mei panicați.

     — Poate îl salvai dacă răspundeai din prima.. cine poate ști?

     — Tu... tu... ce i-au făcut iubitului meu nebuno?

     Urlu cât de tare pot și simt cum încep să plâng din cauza durerii.

     — Eu? nimic. Tu? o crimă.

     Devin confuz și nu știu despre ce naiba vorbește, așa că mârâi nervos și mă uit la Jimin iar inima mi se rupe în bucățele mici.

     — Ce dracu spui?

       O aud râzând și vreau să o omor cu mâna mea. Îmi smulg părul din cap cu putere disperat, de parcă asta l-ar salva pe iubitul meu.

     — Amprentele tale sunt pe frigiderul de unde ai luat sticla de apă.. portarul te-a văzut când ai ieșit cu Jimin singuri... chiar crezi că mai scapi?

      Rămân șocat și refuz să respir Saul să accept așa ceva. Refuz să fac ceva. Refuz să trăiesc.

     — Ce vrei?