Capitolul 4: Înmormântarea mea sau a ta?

11 0 0
                                    

,, Dragă jurnalule,

Cum te recuperezi când și ultima bucată din tine moare? Când ți-ai abandonat vechea persoană și te-ai transformat în ceva ce nu cunoști? Când te doare când crești?

Sunt atât de secătuită încât nu știu dacă suferința lui a preluat controlul asupra mea. Se simte de parcă și-a atins țelul; a aruncat în mine cu noroiul lui și pata a început să erodeze tot ce e dedesubt.

Îl urăsc așa de tare că-mi doresc să dispară din viața mea pe vecie.

Poate e golul din mine care se simte așa, pentru că eu nu mă urăsc pe mine pentru ce s-a întâmplat. Sunt obosită, sunt la capătul puterilor și pare că nimic nu mă mai trage din starea asta. De parcă mor pentru a cincea oară. Nici pe TikTok nu pot sta liniștită, că se îngrămădesc idioatele de cărți de tarot să-mi spună că cineva e îndrăgostit lulea de mine. Mi se crapă inima inexistentă, nu mă pot gândi la asta acum. Sunt așa de frustrată că nici scrisul, la care mă pricep, nu-mi iese bine.

Îmi vine să-mi cobor pereții în cap. Să urlu și să-mi vopsesc părul și ființa în negrul cel mai de nepătruns.

Am intrat în doliu.

Acum, e înmormântarea mea sau a lui?

Nu pot scrie. Nu pot mânca. Nu pot face ce făceam înainte. Și asta mă umple de furie și de draci.

Bravo, prostul naibii! Ai reușit! Ai reușit să strivești tot ce a mai rămas din mine. Sau ar trebui să-ți mulțumesc pentru asta, pentru că acum sunt moartă, iar morții pot merge oriunde?

E înmormântarea mea sau a ta?

Pot merge oriunde, pot face ce vreau. În starea mea etern bacoviană îl înțeleg pe creator acum: Amorul e de plumb, nu înalță, ci te înmormântează în propria minte și în colțul existenței.

Fizic mi-e imposibil. Când văd vreun cuplu, îmi aud fizic inima cum se crapă și moaca lui de idiot, capturată în fericire efemeră apare în fața ochilor mei. Mi se face rău. Blestemată să-mi fie inima și existența!

Blestemată această lume, care mă învârte cum vrea ea. Astăzi nu. Astăzi sunt propriul meu arbitru. Astăzi îmi calc pe cioburile inimii doar pentru că pot. Doar pentru că nu pot trăi așa la nesfârșit. Am plâns, m-am tânguit, m-am chircit, m-am răsucit în mormânt, am decăzut, am ruginit și înțepenit, am stat în infernul lui Dante, dar m-am ridicat dracului și am plecat!

Blestemați cei care se luptă cu emoțiile lor.

Blestemați cei care trec de la furie, la tristețe și vice versa, într-un purgatoriu făcut specific pentru ei.

Blestemați cei ce simt și exprimă.

Blestemați cei ce au fost deja îngropați, dar care ies din pământ de parcă e o zi obișnuită de marți pentru ei.

Blestemați cei ce dau muzica mai tare în căști în speranța că ei se îneacă în zgomotul sunetului.

Blestemați cei care își țin rămășițele inimii în pumni când inima cuiva de lângă ei se frânge. Deoarece și inima blestemaților s-a spart în tandem cu cealaltă, deși nu e vina lor, e vina norocoșilor.

Blestemați cei ce au dubii după ce au refuzat romantic pe cineva, pentru că în teroarea lor se gândesc că nu vor mai primi așa ceva niciodată.

Blestemați cei ce simt și plâng cu toată ființa lor, când nu ar trebui.

Blestemați cei ce sunt disperați. Cei care se frâng din nou și din nou, aparent pentru a se trezi campioni pentru cinci minute, ca mai apoi să cadă și să repete procesul.

Blestemați cei săraci cu duhul, care duc prea multe pe suflet.

Blestematul sunt eu. Mă vezi? Mă recunoști? Mă visezi noaptea? Ți-e frică de securea ce atârnă deasupra capului tău?

NU MAI POT SĂ RESPIR! MI S-AU AMESTECAT FRAGMENTE DIN SUFLET ÎNTRE COASTE ȘI PLĂMÂNI ȘI MĂ ARDE! MĂ ARDE FURIA! MĂ ARDE TRISTEȚEA! MĂ ARDE EXISTENȚA!

Pe noi cine ne ajută? Vine regele prostiei și se crede Dumnezeul existenței sărăciei mele sufletești. Eu te-am pus acolo, eu te dau jos!

Nu-mi pasă dacă trebuie să țip, să dau din picioare sau să fiu posedată. Sunt deja posedată de un fum negru, ce eu îl numesc DREPTATE. La mine în regat, eu împart palmele și pumnii. Prin lege, declar că trebuie să mori pentru păcatele tale.

,, Before the truth will set you free, it will kill you"

Deci, iubitule, înmormântarea ta sau a mea? "

Gandurile unei fete distruseUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum