cerul plânge,
plânge, dar nu știe de ce
plânge, dar nu stie pentru ce
plânge, dar nu vrea să spună pentru ce
închide ochii și privește
stelele din spatele pupilelor pline de ură
și spune
ce-ți zic oare?
(încă mai plângi, cerule?)
te rog, te implor
să plângi până o să îți sece sufletul
să uiți de mine
însă tu ești cerul, iar eu ploaia
îmi pare rău că te-am numit cer
