THE RULES

Capitolul 14

Phoebe

Știam că o să fiu un eșec pentru întreaga mea viață , dar nu mă așteptam să doară atât de mult consecințele .

De trei săptămâni le ocolesc pe Abigail și Rachel , dar și pe West . Trei săptămâni par să fie mult , însă pentru mine e doar parțial . Am nevoie încă să-mi revin prin ce am trecut .

Am mers la întâlnirile cu psihoterapeutul meu , fără măcar să îi anunț . O doamnă tare drăguță care mă ia încetișor și nu pune presiune pe mine .

Violul mă marcase mai mult decât credeam , și mi-e frică să stau singură , sau chiar și în public .

Mi-e frică de orice bărbat s-ar uita la mine , fie are intenții bune fie îl doare în cot de mine .

Am țipat la West , l-am alungat și de două săptămâni nu am mai vorbit cu el . Mă simțeam groaznic , mă simțeam și mai groaznic că nu puteam să-i spun prin ce trecusem .

,, - .... poți avea încredere în mine ..."

Semi-fraza asta spusă de el cu un ton pătrunzător și al naibii de calm îmi umblă prin minte de ceva vreme .

Dar tot mă luptam cu ideea de a crede sau nu . West era de treabă , dar am țipat după el , nu a venit ..nu a fost lângă mine ...dar s-a oferit să vină , eu am refuzat . Deci...eu sunt vinovată ? .

La naiba , sunt extrem de confuză și încă continui să trec peste evenimentul care mă macină în fiecare seară .

Două săptămâni la psihiatru , nu ajută prea mult , dar eu continui să sper că am făcut un pas uriaș .

- Domnișoară Karlsen ?

Mă ridic de pe scaun . Doamna Genevive îmi zâmbește și mă invită înautru . Nu zic nimic , pur și simplu pășesc pragul biroul și în urma mea , ușa se închide .

- Bună !

Îmi zice ea calm .

- Bună ziua !

Răspund eu.

Genevive se dovedea ca fiind o femeie bună și răbdătoare , în prima săptămână am izbucnit în lacrimi în biroul ei doar ce abea începusem convorbirea , acum sunt mai stabilă pe emoții .

Tot este un pas uriaș , nu ? .

- Cum ești azi scumpo ?

- Bine ...

- Cum ți-ai petrecut timpul la ore ?

- Mi-am făcut rutina ca de obicei , am învățat ...

Mi-am ignorat prietenele ! . Pe West .

Isuse, mă doare și mai tare când mă gândesc că practic l-am folosit . Ce greșeală să fac provocarea aia !

- ...nimic nou !

- Observ că pari îngândurată , ai avut din nou amintiri sau presimțiri că ai fi în pericol ?

Scutur din cap .

- Nu , am urmat pașii pe care mi ia-ți dat data trecută !

Genevive zâmbește .

- Și mottoul ?

- Da ! ,, Nu-s o victimă, sunt supraviețuitoare " !

- Excelent ! Sper că îți repeți asta mereu !

Dau din cap . De fapt îmi tot repetam asta de fiecare dată când ieșeam afară și eram singură .

Eu și Genevive schimbăm încă alte câteva vorbe despre cum mă descurc și dacă simt vreo schimbare după aceste întâlniri .