Si cand noaptea e neagra,tace,doar izvorul inghetat suiera un cantec uitat de timp.Acum e atmosfera perfecta,perfecta pentru o plimbare linistita sub clar de luna.Totul era perfect:eu,luna si misterul ei..mereu ma intrebam ,,Ce e dincolo de stele?Poate alte stele?''.Undeva acolo este raspunsul meu,undeva acolo este o alta lume si mai misterioasa ca cea in care traim,undeva acolo este o lume vie in care nimic nu are limite , iar misterul este ceva firesc.Mereu spuneam ca sunt diferita,diferita pentru ca iubesc plimbarile nocturne,pentru ca ador sa privesc dincolo de aparente,pentru ca imi place sa stiu de unde vine totul sau ca dincolo de aces cearsaf in care nu te poti descoperi...exista ceva total magic.
Mereu bunica obisnuia sa imi spuna povesti,povesti fascinante despre stelele care cad si indeplinesc dorinte..Nu am incercat niciodata,dar oare daca as incerca ce s-ar intampla?O vad chiar acum,mica stea care isi incheie slujba si e pregatita sa cada ca cea mai mica speranta a mea de a imi descoperi lumea perfecta.Inchid ochii si ma las usor pe spate,sperand ca lumea mea plictisitoare si mohorata va fi dinamizata de un strop de mister din afara.Deschid ochii si-mi vad visul spulberat,eram dezamagita incat am plecat la luminisul meu preferat.Alergam de parca viata mea era gata sa fie sfarsita de un vant glacial ..Simteam ca cineva ma urmareste,dar nu imi era frica.Stiam ca toate au un rost ,iar daca sufletul meu vrea sa ajunga undeva,fie el si speriat,va ajunge.M-am oprit din cauza luminii lunii.O priveam incet,fascinata si parca pe furis ,cu un zambet inoceent de parca lumea era gata sa imi destainuie,sub intunericul sumbru,cele mai intunecoase ei mistere si tainuiri.Vad o lumina..o lumina puternica..Ma cheama...
