Ma trezesc pe un camp gol cu razele soarelui invadandu-ma puternic.Tot ce imi pot aminti este vocea unui copil care ma avertizase intr-un mod teribil sa nu intru in oglinda si totusi am facut-o.Acum stau aici uitandu-ma la nimic,nimic din tot pustiul acesta nu ma incanta.Nu este nici macar o pasare pe tot cerul negru cu care sa imi impart singuratatea.Pentru un moment am crezut ca e un vis,adica o fata calatoreste in cel mai plictisitor oras..Calatoreste prin lumi paralele,pare putin straniu,nici macar eu nu cred aceasta poveste de adormit copii.In sfarsit am luat-o la picior..Poate in tot acest nimic se ascunde olinda blestemata care m-a adus aici..Imi este dor de patul meu..de stelele imrpimate pe tavanul camerei mele modeste..
