Voltron cele două lumi

capitolul 1 o simplă fată

Era o zi de primăvară într un mic orășel. florile înfloriseră și străzile prinseră culoare. toată lumea se grăbea cu excepția unei tinere adolescente pe nume Valentina. ea își petrecea după amiazile pe pajiște. culegînd flori, sau privind cerul, și visînd cu ochii deschiși,. ochii ei albaștri străluceau în lumina soarelui iar, buclele ei castanii îi încadrau fața. în acea zi se afla pe pajiște privind cerul, și gândind cu voce tare.

Cum ar fi dacă aș fi o pasăre. aș putea zbura prin toată lumea. și, în sfârșit aș fi cu adevărat liberă.

Dar imediat ce termină de spus aceste cuvinte din spatele ei se aude o voce strigând.

Valentina Valentina pentru numele lui Dumnezeu. copilă iar visezi cu ochii deschiși. ți ai terminat treaba.?

Spune ea era mătușa Camelia. o femeie plinuță, cu ,părul castaniu strâns într un coc avea ochi, albaștri nu era deloc atât de blândă ,și bună, precum ar fi trebuit să fie.

-D-a da mătușă. spune Valentina ridicându se de pe iarbă

Ei bine atunci du te la piață ,și ia cele necesare pentru cină .spunând acestea îi întinde banii privind o cu aspritate pe biata .copilă după care spune.

-Ai grijă să nu întârzii ,și ai face bine să ,nu mai visez cu ochii deschiși în loc să îți termini treaba oare cu cine semeni.? spunând acestea se îndreaptă spre casă . în urma ei se strecoară afară un băiețel de vreo șase șapte ani era Marco vărul valentinei un băiețaș foarte drăgălaș pe care Valentina îl iubea enorm de mult avea ochii verzi, părul șaten, deschis era îmbrăcat ,într un tricou alb, și o pereche de pantaloni negri.

Aleargă spre ea. și, o îmbrățișează ea observând ul se apleacă spre el îl mângâie pe cap și, îi spune zâmbind.

-Ce faci tu aici?. mătușa se va supăra dacă află că ai ieșit din caasă.

El zâmbește și, spune -poate că se va supăra dar îi va trece repede dar tu unde mergi? întrebă el zâmbind

Valentina se ridică și, îl privește zâmbind spunâd

-Merg la piață că să, iau cele necesare pentru cină.

-Pot veni cu tine pot pot?.

-Din păcate nu mă întorc repede acum fugi până când nu își va da seama mătușa că lipsește

-Bine spune el alergând spre casă.

Valentina plecă spre piață având tot felul de lucruri în minte.

Întorcându se spre casă din ne atenție se împiedică de un necunoscut. și, spune rușinată .

-Of neatentat de mine mă scuzați

În acel moment băiatul se întoarce și, spune .

-Nu e nimic dați mi voie să, vă ajut cu alea

Iar în acea clipă Valentina observă ochii săi albaștri movalii și ,părul său negru. în clipa următoare el pleacă ne apucând ca Valentina să, îi spună măcar mulțumesc spera că îl va mai întâlni. și, că va putea să, îi mulțumească atunci. dar în clipa următoare își dă seama. că nici măcar nu îi știe numele.
Valentina își continuă drumul spre casă cu gândul la acest băiat misterios .