Visele ne sunt aripile sufletului, ele ne pot reda libertatea chiar si din cele mai profunde dureri.
In clipele dificile m-a-nflacarat intotdeauna un vis care mi-a dat puterea sa m-a-nalt peste greutatile vietii: in visul meu se facea ca priveam inainte cu ochii inflacarati de curaj si pieptul arzand de speranta de pe catargul vasului meu, brazdand o mare-nvolburata de foc in asfintit. Goneam spre soarele inecandu-se la orizont intr-o spuma de flacari, in urma mea totul se afunda in noapte si totusi chipul imi stralucea transfigurat de o fericire din ce in ce mai intensa.
In curand aveam sa alung toate necazurile si intunericul din jurul meu pentru ca ma apropiam de un taram unde asa ceva nu poate exista... o da, soarele stia prea bine de ce se ascunde acolo, goneam nebuneste in urma lui exaltand de fericire... caci calatoream spre inima ta..
