Capitolul 47

633 75 23
                                    

     Sin:

Cobor din masina cand parchez in fata blocului și ma misc ca un fulger. Ii deschid portiera si se uita la mine ca trasnita.
-Hai amartoli mou,zic si intind o mana spre ea. Eu știu ca sunt dat dracu de frumos,dar nu ma mai privi ca si cum acum ai căzut de pe luna,ii cer si ranjesc in coltul gurii.
Pufneste si ma apuca strans de mana.
„E bine. Macar reusesc sa ii schimb starea de spirit daca ma comport ca un arogant. Orice e mai bine decât sa o vad plangand. Ma rupe pe dinauntru lucrul asta. Eu vreau sa fie fericita,nu trista. Inteleg ca nu ii e tot una cand se gândește ca o sa vina o zi în care toți ai ei o sa dispară. Nici mie nu mi-ar fi. Eu unul nu concep sa il pierd pe pateras sau pe mama,ori pe Athena sau pe oricare membru din familia mea,dar spre deosebire de ea,eu fac parte dintre cei norocoși. Familia Chronis are norocul scris în frunte. Indiferent ce le e dat sa trăiască,la final totul se termina cu bine. Dar nu e cazul si lui psychi mou,însă viata trebuie sa isi urmeze cursul. As vrea sa o ajut,dar chiar nu am cu ce. Ai mei nu au cum sa transforme pe toata lumea. E împotriva universului. Daca ar face asta, în cateva milenii ar fi plin de nemuritori pe pământ.”
-Sin...cum dracu ai sa urci sus la bustul gol?ma scoate vocea ei din ganduri si incep sa rad infundat.
-Priveste-ma!ii zic ei inchid portiera.
O trag dupa mine si intram in scara. Urcam cu viteza melcului treptele fiindcă ea nu știe cum dracu sa tragă mai mult de timp ca să mai amâne putin inevitabilul. Eu in schimb nu am nici cea mai mica problema. Mi se rupe de toata lumea. Pentru mine familia e importanta,iar ea e prioritara. Ea e pusa în cap de lista fiindcă e psychi mou,iar în burtica ei creste copilul meu. Daca lu ma-sa si lui tat-su nu le convine ceea ce urmeaza sa le spunem,din partea mea sa fie sănătoși. Astazi oricum o mut la mine,ca vrea ca nu vrea,nu are alta opțiune.
-Doamne ajuta!exclama in soapta cand ajungem in fata ușii.
-Fa si o cruce,o indemn si imi trântește o privire urata.
-Bine ca ai chef de glume,istețule!pufneste iritata.
-Vezi ca te fut aici si acum dacă ai draci in cur!o amenint pe un ton jos.
Imi infasor puternic un brat in jurul taliei ei si scrasneste din dinți.
-Deschide usa aia o data! Vreau sa terminam cu asta si sa ne întoarcem acasă.
-Sin...imi maraie numele.
-O sa îmbătrânim la dracu langa usa asta pana iti găsești tu curajul sa intri!pufnesc.
Se infurie si isi arunca bratele enervata in aer.
-Ia mai taci!ma apostrofeza.
-Deschizi usa?o intreb cu nervii întinși la maxim. Sau nu știi cum? Dacă nu știi,o deschid eu.
-Stii ce?intreaba si isi impreuneaza bratele la san.
O aud ca spune ceva,dar nu inteleg fiindcă sanii ei superbi ies în evidenta din cauza strânsorii si deja ma gandesc cat de frumos ar trece scula mea printre ei.
-Sinnn!!!ridica totul si imi fixez ochii cu greu în a ei.
-Hm?
-Ai auzit ce am spus?
-Ceva ca sunt un ticălos si bla,bla,bla...
Plescaie din buze ca o acritura si ii infing o palma la cur.
-Idiotule!ma injura si ii mai dau una.
-Tine-ti limba dupa dinti,marai la ea. Si nu te mai comporta ca o copila!ii cer si fata ii ia foc.
-Sunt o copila!se zburleste la mine.
-Pe toti zeii!exclam exasperat. Hai...mai scoate-ma mult din sărite ca sa vezi ce le rup capul de pe umerii alor tai dacă au ceva de comentat,i-o trântesc si întredeschise buzele sa zică ceva,dar nici un cuvânt nu i se rostogolește de pe limba,apoi clipește des si se uita la mine socata.
-Doar nu vorbești serios,nu?intreaba speriata.
-Oh...niciodata n-am fost mai serios decât sunt acum,ii arunc amenințarea subtila ca sa stie ca nu glumesc si la ce nervi am in mine sa rup cateva capete chiar nu suna rau deloc.
Clatina dezaprobator din cap,apoi deschide intr-un final nenorotita de usa si intram in apartament.
Ma descalt de adidași si ma las pe vine in fata ei ca sa ii desfac buretele subțiri de la sandale. Ridic ochii cand suspina si ma indrept de spate ca ars cand o vad ca se face alba la fata.
-Psychi mou...controleaza-te,altfel criminal în serie ma fac!ii soptesc pe un ton grav. Nu o sa te manance nimeni. Sunt aici cu tine.
-Imi e frica Sin...
-De ce mama dracu iti e frica?intreb scrasnind din dinți.
Se uita la mine speriata.
-Te rog nu le spune ca ești zeu,imi cere si pufnesc.
-De asta iti e frica?intreb si încuviinteaza repede din cap. Esti nebuna!
Da sa deschidă gura sa imi mai spună ceva,dar se opreste cand usa de la sufragerie se deschide.
-O doamne! Ați ajuns!aud vocea mamei ei si ma intorc cu fata spre ea.
Ma priveste ciudat cel mai probabil pentru ca sunt pe jumătate dezbracat,dar nu imi pasa,apoi se repede spre psychi mou.
-Scumpo...suspina cand ii prinde fata in maini si o cercetează in amănunt.
-Mama!zice si plângăcioasa mea. Ce faci?
-Sunt bine,Ada. Întrebarea e: tu ce faci?
-Sunt bine și eu,mama,o asigura plangand si mai am putin si explodez.
Se imbratiseaza in timp ce lacrimile le curge pe obraji si buzele mi se strang intr-o linie subțire.
„Daca nu încetează cu plansul ala o data,nu stiu ce dracu fac cu ea.”
-Haideti...intrati!ne îndeamnă mama ei dupa ce se retrage din îmbrățișare.
O prind de mana pe psychi mou si ii arunc o privire urata. Isi muta ochii din ai mei si schițează un zâmbet cand Simina apare in fata noastra.
-Surioaraaa!!!lungește Simina cuvântul si o strange cu putere in brate.
Amartoli mou imi da drumul la mana si cat timp ele se pupa, eu ma indrept spre tatal ei.
-Buna ziua!il salut si intind o mana spre el.
-Salut, Sin!raspunde si imi strange mana cu putere,iar după fata pe care o are imi dau seama ca se abține sa nu imi dea si una.
„Ghinion. Daca cineva e sa moara astazi,nu sunt eu acela.”
-Luati loc...sa aduc de mancare?intreaba mama ei si intorc capul spre psychi mou.
-Mai bine vorbim prima data,sugerează roșcata mea.
Ma asez langa ea pe canapea,iar părinții ei se pun pe fotolii. Sora ei isi trage un scaun de la masa si se pune în mijlocul sufrageriei. Toti ochii sunt îndreptați spre noi si lucrul asta o agita pe psychi mou mai tare. Ii prind palma dreapta in a mea si o mangai incet.
-Nici nu știu cu ce sa încep...ingaima cu greu psychi mou si isi trage de cateva ori nasul.
-Am sa va spun eu,intervin si ochii ei se fac cat cepele. Pentru început,dupa cum vedeți e întreaga.
-Si ar trebui sa iti ridicam statuie?intreaba tatal ei ironic.
„V-am spus? Nu m-am înșelat. Mi-am dat seama de cand l-am salutat ca vrea sa ma omoare.”
-Ar cam trebui daca vreti sa va închinați unui semisange,i-o trântesc si psychi mou se îneacă.
-Poftim?intreaba mama ei si incep sa rad incet.
-Nu cu asta voiam sa încep,dar fie!zic ridicand nonsalant din umeri. Dupa cum știți ma numesc, Sin Chronis. Familia mea se trage dintr-un titan. Mai exact din titanul Oceanus. Nu stiu cate știți voi despre zeii greci,dar Oceanus e titanul apelor,le fac un scurt rezumat.
Se uita la mine ca trasniti,dar nu ma opresc aici.
-Fiul lui Oceanus este Max Chronis,bunicul meu. Care la rândul lui este tot un titan,iar unul dintre fii lui Max Chronis,este Seth Chronis. Un semizeu. Acest semizeu este tatăl meu.
Tacere.
Ma uit la psychi mou si cred ca mai are foarte putin si o sa lesine.
-Respira,ii cer si o mangai putin mai apasat pe mana.
-Baiete! Îți bati joc de noi?se trezește tatal ei vorbind si ma ridic in picioare cand ii aud tonul enervat.
„Ei bine...hai sa le arat ce înseamnă să fii un membru,Chronis.”
Invoc aerul si presiunea ma inalta de la sol. Toti se uita la mine ca la cele sfinte si ranjesc.
-Cred ca totuși e nevoie de statuia aia,nu?intreb cu aroganta si dupa cateva clipe de levitat,ating din nou podeaua cu picioarele.
-Doamne!exclama mama ei socata.
-Nu chiar,raspund obraznic. Am spus ca sunt un semisange. Asta înseamnă ca pot controla un singur element din cele cinci. Eu am puterea aerului.
Mama ei isi duce o mana la frunte in timp ce repeta intr-una ca e imposibil asa ceva,iar sora ei ma priveste muta de uimire.
-Si asta nu e tot...continui si intind o mana spre psychi mou.
Ma apuca cu degetele tremurand ei o trag la pieptul meu.
„Cred ca a fost totuși mai bine sa incep cu zeii. Acum vestea ca o sa fie bunici nu cred ca o sa mai fie atat de șocantă.”
-Ada începând de astăzi o sa se mute la mine acasă.
-Poftim?intreaba tatal ei scandalizat si sare in picioare ca ars.
„Se pare ca a uitat complet ce s-a întâmplat mai devreme.”
-Ada o sa se mute la mine începând de astăzi,repet si ma priveste feroce.
Ridic dintr-o sprânceană neimpresionat de privirea lui si continui.
-Roscata din bratele mele este jumatatea mea. Este sufletul meu si e insarcinata. In burtica ei creste copilul meu,deci...am tot dreptul din lume sa o mut la mine acasă.
Incremeneste cand ma aude,iar mama ei se face livida la fata. Din cauza ca respiratia nu-i mai ajunge in plamani incepe sa se invineteasca.
-Ada...e adevărat?intreaba tatal ei si psychi mou incepe sa suspine.
-Da...sunt insarcinata.
-De ce?intreaba tot tatal ei si priveste tinta spre mine.
-Fiindca mi-am dorit un copil cu ea.
-Si?haraie la mine. Vorbești de zei,asta înseamnă ca timpul nu e o problema pentru tine.
-Chiar nu e,raspund îngâmfat.
-Atunci? De ce ai lasat-o acum insarcinata?scoate cuvintele printre dintii inclestati si face un pas amenințător spre mine.
-Fii cuminte ca te bat mar!il atentionez si ochii i se maresc de surprindere.
-Sin...imi șoptește psychi mou numele.
-Mi-ai lăsat fata insarcinata la 17 ani!exclama enervat. Vrei sa te felicit?intreaba taios.
-Zi mersi ca am apucat sa o fac. Daca ai mei nu reușeau sa învingă un zeu nebun,ne-am fi dus dracu toti.
-Ce tot spui acolo,baiete?
Imi las capul in jos spre psychi mou cand imi sopteste din nou numele si nu ii mai raspund tatălui ei cand o vad cat e de palida. Ma panichez imediat si simt cum ma trec toate căldurile.
-Imi este rau,spune fara vlaga si o ridic imediat in brate.
Mama și sora ei se ridica deodata in picioare si se reped spre noi.
-Ada...scumpo!striga mama ei panicata.
-Aer,imi cere soptit.
Ma pun in miscare si ies din apartament cu o viteza fulger. Cobor scările,iar cand iesim afara incepe sa tragă guri mari de aer. Inima mi-o ia razna in piept cand o vad cat ii e de rau si incerc sa ajung cu o mana la buzunarul din fata al blugilor ca sa-mi scot telefonul.
-Rezista,ii cer speriat si il apelez pe pappoús cand reusesc sa imi scot telefonul.
-Sin?
-Pappoús,vino pana la mine te rog!ii spun disperat.
Apelul se închide si imediat il simt lângă mine.
-Ajut-o!ii cer si incep sa tremur cand o vad ca isi da ochii peste cap.
Pappous se uita la psychi mou si privirea ii iau foc. Isi pune o mana pe bratul ei si o lumina roșie incepe sa joace pe pielea lui.
-Respira,ii ordona si ca la o comanda psychi mou incepe sa respire calm si calculat. Bun...continua,o indeamna si roscata face întocmai.
Frica ma elibereaza cand roscata isi revine si răsuflu usurat cand vad putin culoare in obrajii ei.
Imi mut privirea pe pappoús cand psychi mou se linisteste vizibil in bratele mele si citesc deja in ochii lui întrebarea ce urmează sa mi-o pună.
-Ce dracu s-a întâmplat?
„Acum ca m-am eliberat de frica,ticalosul din mine iese din nou la suprafata.”
Pappoús ridica dintr-o sprânceană in așteptarea răspunsului si buzele mi se curbează intr-un ranjet.
-Le-am spus alor ei moartea căprioarei,raspund pe un ton  viclean.
„Pappoús stie ca nu dau doi bani pe nimeni. Pentru mine doar ai mei sunt importanți,pe restul nu ii menajez de loc,iar dacă ma enervează ma comport fix ca un ticalos. Nici pe ai mei de multe ori nu-i menajez. Depinde doar in ce pase ma prind. Daca sunt cu capsa pusa,toti stiu ca sunt foarte slobod la gura si prefera sa ma lase în pace pana cand ma liniștesc.”
-Si?vrea sa stie si ridic nepasator din umeri.
-Si habar nu am cat au înțeles sau ce mai exact au inteles.
-Aha...si de ce dracu esti dezbracat?
-Pentru ca asta mica si-a suflat mucii in tricoul meu,raspund chicotind.
Pocneste din degete si pe mine apare o camasa neagra.
-Camasa?intreb stramband din nas si ranjeste ca un ticalos.
-Una neagra,specifica ceea ce e deja evindent si bufneste in ras.
„Numai buna pentru criminalul in care am sa ma transform daca tat-su mai are ceva de comentat.”
Psychi mou isi drege glasul si imi îndrept toata atenția spre ea.
-Cum ești,amartoli mou?
-Mai bine,Sin. Mulțumesc,Max,zice si un zambet mic ii curbeaza buzele cand se uita la pappoús.
-Aveti grija de voi...sau vreți sa urc? V-ar prinde bine ajutorul meu?intreaba si bufnesc intr-un ras de om nebun.
-Ohooo...asta chiar vreau sa o vad. Vino cu noi,ii cer si psychi mou din nou se schimba la fata. Calmeaza-te! O sa ne amuzam teribil,ii zic si imi îndrept pasii spre intrarea in scara.
„Stai sa vezi acum intrare marca Chronis. Ce am facut eu...dar sa vezi ce frumos o sa să-și faca titanul apariția. Mai ales dacă isi mai aprinde si ochii aia ce te duc cu gândul la Iad. Ahh...abia aștept sa le vad fetele cand am sa le fac cunostinta cu însuși titanul absolut al vieții și al morții,Max Chronis. ”
 
 

Dorințe păcătoase 🔞 Vol 7Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum