To Escape Conviction/Louis Tomlinson Fan Fiction (PAUZĂ)

Capitolul 01 - Evadare spre condamnare?

                                                             Capitolul 1 

"Evadare spre condamnare?"

-Stingerea Emily.

 Gândurile mele au fost întrerupte de  o femeie bătrâna ,mai  pe scurt   doamnă Walter,o femeia in vârstă care avea grijă de orfelinatul de unde proveneam eu.Un chin,o durere,ca o piatră pe inimă e sa știi că nu ai pe nimeni,că toată lumea care te vede te caracterizează  o orfană  amărâtă.Și ce?Dacă eu nu am trăit in puf ca alții nu trebuie sa fiu caracterizată in felul ăsta.Aceasta,care este a 1234569 pagină pe care o scriu,este scrisă intr-un rezumat,deoarece doamna Walter mi-a ars celelalte jurnale pe care le aveam.Acum 10 ani,am pașit pentru prima oară in acest orfelinat,in Irlanda,Mullingar.De ce tocmai aici?Mama mea e de origine  romancă,iar tata irlandez.Nu am rude,exceptând matușa Katy,care s-a mutat aici pentru a imi fii aproape când ies de aici.Am închis preț de câteva  secunde ochii,lasând amintirile sa îmi învăluie  visele.Se facea că eram eu și mama,intr-o vacanța la bunica,aici in Mullingar.Oh,bunica..pacat că a murit.Culegeam flori și i le puneam in păr mamei,lăsând zambetele sa apară ușor pe fața.Genele  mi-au picat  ușor,fiind prinsă  pe tărâmul viselor și câteva clipe m-am simțit din nou in Romania,cu părinții mei alături,încă în viața.

Dimineața?Nu din nou.Lumina pătrundea printre drapreiile între deschise,mângâindu-mi corpul cu razele soarelui.Am între deschis pleoapele,scăpând de lumina neagra care mă învaluia.La câteva minute,am perceput o bușitură in ușă.

-Masa Emily.

M-am îndreptat spre farfuria introdusă prin gaura din ușa,privind-o adânc.Asta-i mâncare?O adunatură de cartofi pisați,cu un sos care zici că e făcut din gândaci.Yummy,ce bun.Am sa ies o dată și-o dată de aici și am sa ma răzbunt,pentru tot.De ce?Pentru că,cu 10 ani in urmă ființele care m-a facut,și-au dat viața  pentru mine.Cum?Era o seara de vineri,și ne plimbam prin parc.Nu am văzut nimic,doar am auzit două focuri de armă,dupa multe țipete.M-am uitat în jur,privindu-mi parinții prabușindu-se.Intraseră in fața mea,sacrificanduși viața pentru mine.Cine a facut-o?Nimeni altul decât Bruce Luse,o javră de o care îmi  ura parinții,si era dispus să facă orice pentru a le lua  fericirea.Știind ca eu sunt lucrul lor cel mai depreț,a acționat asupra mea.Între timp,o lacrimă mi se  prelinse pe obrazul palid,așezat pe perna mea roz pufoasă.

Zilele treceau ușor și repede,lăsând sa mai fie doar o singură zi pana cand voi fi majoră.Astăzi,12 septembrie  soarele nu mai are strălucirea pe care o are vara,ci una cam palidă.Mi-am întors privirea către noptieră,zarind o poză cu mine,mama și tata la aniversarea mea de 5 ani.Simțeam o durere apăsata în piept,amintindu-mi acele momente.L-am strans în brate pe Truly,ursulețul meu de pluș cu care trecusem  prin toate.

13 Septembrie

Ah,dimineață.Cea mai fericită zi a mea începe.Mi-am luat un  maiou deschis la culoare și niște colanți,iar restul hainelor le-am împachetat si  le-am pus într-un troller micuț.Pentru prima oară după 3 ani,ușa camerei  mele se deschise.Bătrânica intră pe langă mine,așezandu-se pe pat.

-Micuța mea Emily,cat ai mai crescut.Ești ca o pasăre.Din ou ai evoluat,trecând  la a fii  pui,învățând sa zboare.Acum,micuțul meu pui este pregatit de zbor.Îmi e greu să îți dau drumul draga mea,dar  trebuie sa înveți să fi pe cont propriu..

-Doamna Walter,vă mulțumesc pentru tot ce ați făcut pentru mine în toți acești ani.Fară dumneavoastă,acum probabil aș fi fost ... nicăieri.

-E timpul să pleci,scumpo

-La revedere,doamnă.

O îmbrațișare lungă a decurs perfect,după care am ieșit pe ușa orfelinatului,dar nu înainte de a mă uita odata înapoi,văzânt panoul pe care scria “Orfelinatul Prison “.Ce nume potrivit,pentru un așa loc..Căram după mine acel troller,uitându-mă la frumusețea locurilor de acolo.Cât de mult s-au schimbat.Am străbatut strazile,pâna cand am dat de adresa primită de la orfelinat,unde se presupunea ca sta așa-zisă mea matușa,Katy.Un bloc sărăcios,de un crem pal cojit cu 4-5 etaje.Am urcat scările,ajungand in față apartamentului 69.Am bătut o dată,de două ori, de trei,patru,cinci și nimenu nu raspundea.Am apăsat cu încredere  pe clanța ușii,patrunzând în casă.O casă draguța,tipică unei femei de 40-50 de ani.

-Matușa Katy?Ești acasă?

Nu am primit nici un raspuns.Am intrat in diferite camere,ajungând in bucatărie.Am zărit un cuțit,si la-m luat in mană.Am ramas umită când am vazut ca pe lateral era mânjit de sânge.M-am panicat și am încercat să țip,dar nu aveam glas.Am mai cotrobăit prin camere,ajungând se pare la ultima  cameră din apartamentul micuț.Am intrat,și se pare că era un dormitor imens,cu dressing.Usa dressingului era deschisă,și nu am ezitat să intru.Și ce văd?O femeie în  jurul  vârstei de 40-45 de ani,întinsă pe jos,sângerând.Din imaginea dressingului impeuna cu femeia aceea pe jos,se învăluii o lumină neagră.

Nu știu cum și când,m-am trezit într-o cameră albă,cu multe aparate care se pare ca mă monitorizau pe mine.Am clipit îndelung,crezând ca a fost doar un vis,dar nu. Realitatea,singura care doare cel mai rău.Aveam niște ventuze lipede de abdoment,iar in mână un ac,ce se pare a fii o branulă legata de o perfuzie.Mi-am zmuls ventuzele,dar branula am lasat-o.Am luat un stativ,agațând perfuzia de el și ieșind din camera cu pricina.Mă uita pe geamurile saloanelor și vedeam diferiți oameni.Bebușii plângând,copii  intre 10-14 ani zbătandu-se cu boli incurabile,până la adulții care faceau citostaice anti cancer,și tot felul.Mă uitam in jos,ne băgând de seamă ca m-am ciocnit de cinveva.Mi-am ridicat privirea,și  am vazut un polițist.

-Scuzați-ma domnule...  Trift ,am spus eu uitandu-mă la ecusonul din pieptul dânsului.

-Nu-i nimic domniloară.Sunteți cumva domnișoara Emily Goodwin?

-Da.Este vreo problemă?

-Sunteți acuzată de crimă.

Heeei:).Am venit cu primul capitol din aceasa poveste.Ce parere aveti?Orice parere conteaza,buna sau rea,fiind constructiva.Multumesc pentru timpul acordat .Pe data viitoare.

~Mrs Styles♥