Open your heart-KTH

♪8♪

Eram acasă și mă gândeam la ea în timp ce beam puțin vin. În fiecare zi o văd,o privesc, crește ceva în mine și îmi e teamă că sunt doar singurul ce simte asta. Poate este și pentru că știu că îmi este pereche. Îmi frică, îmi e foarte frică că ea îmi va schimba viața. O aud pe Jisoo cum intră în casă cântând și când mă vede se oprește confuză și eu decid să o întreb ceva.

  - Jisoo,stai. Cum îți dai seama dacă cineva te place? ea se încruntă și apoi zâmbește larg.

  - Păi de obicei, dacă este fată,este timidă, tăcută, rușinată. Uneori putem fi speriate de cum veți reacționa voi dacă facem ceva greșit. Sau ne dăm un fir de păr după ureche, fetele tind să îți atingă mult părul lângă persoana pe care o plac. E frumos să știi că cineva te place. De ce? Ți-a căzut o fată cu tronc? încep repede să râd.

   - Ai uitat că eu voi rămâne singur? Fata perfectă pentru mine nu există. păi cam așa e. O văd cum își dă o palmă și se apropie de mine luându-mă în brațe și încerc să mă abțin din a nu zâmbi și a nu o împinge.
 
  - O să o găsești până la urmă. Sunt sigură! Și după veți fi cei mai fericiți! cum să nu...

Mă plimbam singură fredonând un cântec pe care mi-l cânta bunicul și simt cum cineva se apropie de mine. Era Han Jisung.

  - Hei,Y/N! Unde te duci? ridic din umeri și el merge lângă mine fără să zică ceva,dar îl văd cu coada ochiului cum se uită la mine.

  - Han,doar spune! el oftează și mă trage de mână într-un loc unde nu prea ne puteau vedea ceilalți oameni.

  - Poți vorbi prin minte? ah,da. Ceva ce noi ar trebui să facem și să știm, să vorbim prin gânduri. Doar că eu încă nu o pot face. Dau din cap că nu și el oftează așa că dintr-o dată începe să se comporte ca un animal ciudat. Și să îmi facă semne. Hă? Mimează?

  - Ok! Deci...eu și cu tine...să mergem undeva? Unde? el arată cu degetul și eu mă uit spre unde arată și îi văd castelul lui Jeon din depărtare. Îmi măresc ochii șocată și el zâmbește de parcă nu ar fi spus ceva prostesc.

  - La JEON!? AI ÎNNEBUNIT? VREI SĂ NE OMORI? îmi acoperă repede gura și îmi dau seama că de asta voia să vorbim prin gânduri. Îi dau mâna la o parte și încep să merg fără să îl mai bag în seamă. Era nebunie curată! Nu,nu și nu! Mă prinde de mână și mă holbez la el nervoasă.

  - Nu vreau să mergem la el,ci în satul lui. Am auzit că au un fel de loc frumos unde poți să bei și să te distrezi. Hai,Y/N! N-am cu cine să mă duc și oricui i-aș spune m-ar pârî la Alfa. Tu ești singura ce nu ar face asta. Te rog,doar de data asta. Vreau să facem asta împreună, să ne camuflăm. Nu o să observe! Nu o să ne facă nimeni nimic! mă plesnesc peste frunte și oftez.

  - Tu ești prost sau te prefaci? Nu o să observe? Nu avem colți de vampir,nu suntem palizi și aproape morți! O să ne simtă pulsul! Ești așa prost? el scoate ceva din buzunar și văd niște pastile mici și mi-am dat seama că asta era scăparea noastră, practic cheia noastră spre el.

 - Nu o să afle nimeni! Promit! Și dacă se întâmplă ceva jur pe viața mea că o să iau eu vina asupra mea. Te rog,Y/N! Doar de data asta! um, să zic da? Adică dacă tot are pastilele astea nu o să ne știe nimeni,dau ușor din cap și el mă ia în brațe bucuros. De ce am acceptat? Pe seară ne îmbrăcăm bine și ne punem și ceva pe față luând-o pe un drum vechi și interzis. Când ajungem pe partea cealaltă,el îmi întinde pastila și o înghit repede și pot să jur că nu îmi mai simțeam picioarele,dar Han mă prinde repede și îmi revin încet. Pfiu!