Confesiuni

Remember?

Obişnuia să nu îmi pese.Obişnuia să spun că mama se va descurca cu toate. Obişnuiam să  nu spun nimănui, nimic. Din cauza că am avut o mamă căruia îidatorez şi îi voi datora pentru cât voi trăi totul, tot ce sunt eu acum este datorită ei, nu am avut traume. Posibil fiindcă sunt eu mai tare, şi nu îmi place ca cineva să-mi vadă slăbiciunile.De mic copil am fost aşa. Pe parcursul timpului, cât el nu ne dădea pace mama era ca un zid pentru noi. Era punctul nostru de sprijin. Era echilibrul nostru.

Mă trezeam uneori vinovată. Vă jur pe Dumnezeu atât de vinovată mă simţeam. După tot scandalul şi toate bătăile, atunci când tata suna şi venea în vizită chit că pentru şase ore într-o zi de duminică,mă bucuram. Eram mică şi îmi lipsea uneori prezenţa acea masculină. Se zice că fetele sunt mai apropiate de taţi în general, eu nu am de unde să ştiu. Îi spuneam mamei că nu voiam să-l văd, că-l uram şi parţial era adevărat. Îl uram şi îl urăsc dar uneori când nu existau toate certurile şi lucrurile oribile pe care le-a făcut şi pe care nu o să i le trec cât oi trăi cu vederea, voiam să fie doar un tată pentru mine. Pentru că asta ar trebui să facă el! Să îmi fie tată. Să îmi fie cineva tată! Ţin minte că venise odată în vizită, şi mersesem undeva cu un pod şi multe magazine. Îmi cumpărase o păpuşă şi eram atât de fericită. Nu eram fericită pentru păpuşă, mama îmi cumpăra câte voiam, eram fericită că era ceva de la el. Îi ziceam mamei că îl voi stoarce de bani, dareu voiam doar ca tatei să îi mai pese de mine. Pe mine Zack şi Pitt m-au învăţat să merg cu bicicleta, să merg cu rolele, să înnot şi să-mi fac prieteni. M-au ţinut de mână când am sărit prima oară de pe dig la plajă, mă apărau de cei ce se luau de mine la şcoală.  În timp ce mama se împărţea între servici şi casă. Să aducă un salariu care să ţină loc de două nu e uşor. În toată copilăria mea nu mi-a lipsit nimic. O dată  mama îşi amanetase brăţăra de aur pentru a îmi cumpăra tort de ziua mea. Am fost mereu noi trei. Eu, mama şi Mike. Îi iubesc la nebunie aşa cum o iubesc şi pe bunica mea. Le datorez totul. El nu a sunat anul ăsta de Crăciun, chiar dacă mama crede că ne e bine aşa, şi jur că nu aş vrea să se schimbe nimic, jur!, gestul ar fi contat. Ar fi contat mult pentru că aş avea garanţia că nu a uitat de noi. El nu a sunat de Paşte anul ăsta. El nu a sunat de ziua mea anul ăsta. Nici măcar un mesaj. Uneori mă întreba în ce clasă sunt când eram mai mică. Chiar nu ştia. Uneori merga pe ghicite şi aştepta să îl corectez. O singură dată a venit la şcoală, la începutul clasei a patra. Nu a întâia, nu a doua. A patra. Atunci a făcut primadată cunoştinţă cu doamna mea învăţătoare de pe atunci. Era îmbrăcat în costum militarşi venise cu Mary. Parcă cu ea venise. Nu mai ştiu, a avut multe soţii după mama. Dar de Mary, atunci chiar mi-a plăcut. Era bună şi iubitoare şi îmi făcea special ouă umplute. Avea un fiu mai mare de optsprezece ani, Seby. L-am cunoscut în vacanţa de vară acum vreo şase ani.

Mă gândesc că eu de fapt nu îl vreau pe el, poate că mă agăt de speranţa că o să am parte de mândria aia de tată. Adică nu pot să vă mint, mă simţeam bine când îmi zicea prinţesa tatii. Chiar bine de tot  şi acum nu mai sunt mică şi nu mai am nicio scuză. Cum pot fi atât de egoistă, cum?Mama s-a chinuit atât, atât de mult pentru noi. Şi-a sacrificat viaţa personală şi până în prezent ea nu a avut pe nimeni. Eu practic mă smiorcăi că vai nu am un tată care să mă pupe în fund, iar mama chiar acum e la servici, să facă bani să-mi plătească poftele.

Eu ştiu că nu mă va vedea la banchetul meu din a opta, la balul bobocilor, la absolvirea clasei a opta, aşa cum nu m-a văzut la prima mea serbare la grădiniţă, la absolvirea clasei a patra fiind a patra din clasă, la concursuri de dans, la menţiuni şi premii pentru desen, la tot ce era important pentru mine. Ştiu că nu va fi cu mine la majorat. Pentru că, chiar dacă ar vrea nu îl voi primi. Nu îi pot face una ca asta lui mama. Ar însemna să ce? Să o trădez. Nu voi băga clişee cu ‚'poate din cauza mea, poate nu merit fercire  şi rahaturi'' fericire am avut. Şi o să mai am parte. Eu nu am avut nimic de-aface cu asta.Am fost un copil care a fost iubit de mamă cât pentru doi părinţi.

Iartă-mă mamă dacă simţi că te-am dezamăgit vreodată