Tu cum ai reacționa, dacă ai afla peste noapte că trebuie să te muți departe de casa ta? Ei bine, eu nu am reacționat prea bine. Să zbor din Anglia până în Italia, a fost o alegere făcută de părinții mei, însă să mă îndrăgostesc de diavolul cu ochi...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Sunt atât de entuziasmată. Azi este ziua de naştere a lui Rachel, face 21 de ani, şi m-a invitat acasă la ziua ei. Din câte mi-a spus ea, nu o să fiu decât eu şi Ricardo, bineînțeles. Nu e fană zile de naştere, şi de asta nu mai cheamă pe nimeni, aşa că vom fi doar noi trei, pentru că părinții ei sunt plecați pentru două săptămâni în Franța. E naşpa că aceştia sunt plecați fix acum. Lui Rachel, pare să nu-i pese de asta, dar cred că îi pasă mai mult decât lasă ea să se vadă. Zic asta pentru că o cunosc destul de bine. Sincer mie nu mi-ar plăcea să-mi sărbătoresc ziua de naştere fără părinții mei. Chiar dacă stau mai mult cu prietenii, trebuie să fie şi ei prezenți.
Ținuta pe care am ales-o este formată dintr-o fustă strâmtă de piele şi un top alb, iar în picioare o pereche de teneşi. Nu am exagerat cu hainele, pentru că ştiu că voi fi doar eu, Rachel şi Ricardo. Însă m-a rugat să nu vin cu Moreno, pentru că nu îl suportă din cauza divergențelor pe care le-au avut în trecut. Nici măcar nu ştiu cum s-ar fi putut gândi că îl voi aduce pe Moreno, cu mine, la ea acasă. Nu sunt chiar atât de absurdă, în cât să nu îmi dau seama că aceştia nu se suportă.
Îmi iau geanta şi cadoul pentru Rachel, şi ies afară. Mă îndrept rapid către maşina lui Ricardo, şi mă aşez lângă el. Starea lui veselă mă face şi pe mine să zâmbesc.Îmi ridic o sprânceană, întrebându-mă ce la apucat de a bufnit aşa în râs.
— Ce s-a întâmplat?
Îşi trece o mână prin părul blond, încercând să se oprească din râs, şi porneşte maşina.
— Ghici?
— Hm..ai câştigat la loto?
Râde din nou şi dă negativ din cap.
— Nu.
— Păi nu ştiu, zi-mi tu, mă dau eu bătută.
— I-am cerut o întâlnire unei foste colege de liceu şi mi-a acceptat-o, spune mândru.
— O..acum înțeleg.
Surâde şi afirmă din cap.
— Da. Nu mă aşteptam să accepte. Sper să nu o dau în bară, îmi cam place de ea.
— Sunt sigură că o să te descurci.
Şi chiar o so facă. Ricardo e un băiat foarte bun şi merită să aibă şi el parte de fericire.
— Aşa sper. Tu ce mai faci, cum îți merge relația cu Moreno?
Deja gândul îmi zboară la Moreno şi buzele lui moi. Azi nu ne-am văzut deloc şi deja îi simt lipsa. Probabil mâine ne vom întâlni şi voi putea să-l sărut cât vreau eu.
