“Tristetea este rana incurabila a sufletului.” Isi repeata in gand Emma, o adolescenta de 16 ani, cu ochi limpezi si verzi ca smaraldul si fata alba si pura ca a unui crin. Viata i se parea o panza de paianjen in care era captiva, lipita, pandita de paianjenul care o tortura zi de zi. Paianjenul- gandul ca e singura, ca nu mai avea pentru ce trai, ca nu poate ramane in picioare fara un suport: parintii ei, cei care o incurajau, care ii dadeau o mana de ajutor cand simtea ca e aproape de prapastie, cei care acum nu mai erau…
A inceput sa-i fie frica de orice, insa ramanea puternica doar datorita fratelui ei mai mic, Mihai. A uitat de prieteni, nu mai iesea din casa, desi in vacanta de vara, cand soarele are putere nemarginita, a sta in casa e o totura. Tot ce vroia era liniste, era puterea de a renaste, de a rezista suferintei, dar depresia era prea adanc inradacinata in sufletul ei…
Dar azi, prietenele ei, Sara si Angela, nemaisuportand sa o vada cu cearcane la ochi, plangand la vederea oricarei amintiri, au „tarat-o“ in parc alaturi de vechii ei prieteni. Dar nu mai era totul la fel. A observat ca prietenii ei au suferit schimbari atat din punct de vedere fizic, cat si intelectual. In acele doua luni, petrecerile i-au devenit straine, iesirile obositoare, lumina zilei- ceva necunoscut. Era acolo doar fizic, cu gandul in alta parte, cu lacrimile abia stapanite, cu capul in pamant.
Dar schimbarea nu era doar asupra prietenilor ei. In grupul lor a venit un baiat pe nume Andi care intruchipa visul oricarei fete de varsta ei: baiatul cu par atent ciufulit, cu pantaloni stramti, fata de portelan, zambet ametitor si un aer ce degaja superioritate.
Andi era diferit de baietii cunoscuti de ea pana acum. A incercat sa intre in sufletul ei, sa o inteleaga si a facut-o sa uite de toata tristetea ce ii murdarea sufletul nobil. In final, intre cei doi s-a creat o prietenie solida, sau poate mei mult de atat…
Ajunsa acasa, dupa o zi prea obositoare pentru ea, un telefon sunand inabusit o surprinde. Era baiatul cel nou care ii ceru o intalnire. Era un moment de tulburare profunda, o invalmaseala de idei si cuvinte s-a produs anapoda in creierul ei, incat Emma a acceptat, desi nu era in stare de o noua relatie esuata. Sufletul ei nu avea sa mai suporte inca o durere, dar parca ceva nu-i dadea voie sa refuze. Era atrasa inexplicabil de acest baiat, ceva special purta sub acea masca distrata.
Seara urmatoare, Emma se imbraca cu o rochie neagra, eleganta, machiata discret, parul saten, matasos, lasat in bucle pe spate. La ora fixata, Andi a ajuns. Cu o jacheta neagra, cu pantaloni stramti, cu ochii caprui aprins ce observau tot si cu zambetul lui smecher, o coplesi pe Emma.
Au petrecut seara in oras si la intoarcere, Andi a condus-o pe Emma pe strazi intunecate, laminate feeric de luna presarata cu argint. Dar intalnirea nu a decurs normal. In locul sarutului pasiunii dintre cei doi, Andi ii cuprinse gatul intr-o stransoare de fier. Atunci, fata suferinda si-a dat seama ca frumusetea lui era inumana si a realizat ca el era un VAMPIR! Un tipat ascutit a izbucnit in intunericul acelei noptii pustii. Veninul ii cuprindea fiecare tremur al finite sale umane, ii ardea gatul, iar durerea inabusita ii lua captiv corpul.
Insa o raza subtire de lumina pune capat agoniei. Totul era schimbat in mintea Emmei. Vedea fiecare fir de praf, aerul era mai cald decat de obicei, toate micile sunete de afara erau mai puternice. Gatul ii ardea ingrozitor, provocandu-i o sete neobisnuita. Nu stia exact ce se intampla cu ea.
In coltul camerei intunecate, Andi, cu o expresie neagra de tristete si dezamagire, o privea atent. A inceput sa tipe la el din rasputeri cu o indignare desavarsita. Cu o viteza neasteptata nici macar de ea, Emma s-a repezit la usa.
Din acea fata firava si nostalgica, soarele necrutator pentru vampiri a facut doar o pulbere fina maturata de adierea vantului de vara. Andi a alergat dupa ea, insa a fost prea tarziu. Baiatul irezistibil statea acum in fata usii adunand ce-a mai ramas din singura fata pe care a iubit-o cu adevarat si careia i-a distrus viata.
