Stau pe podeaua baii si ma uit intr-un punct fix. Mintea mea nu e aici. Mintea mea este in 2013, cand totul era bine. Tata era aici, mama era mult mai fericita. Bunica ma iubea. Iar bunicul.. nu era aici. Chiar daca aveam 5 ani, inca imi amintesc anumite momente de atunci, precum serile in familie, diminetile in familie. Zilele in care chiar eram o familie. Acum totul s-a schimbat si se schimba in continuare, mai mult in fiecare zi.
In 2017, bunicul s-a impacat cu bunica si s-a mutat la noi. Ma iubea. Si acum o face dar intr-un mod mai diferit..
Continui sa ma gandesc la zilele in care chiar eram fericita dar o bataie in usa ma intrerupe.
-Shivani, mai stai mult in baie? intreaba fratele meu
-Imediat ies!
Ma ridic usor de pe podea cu o durere groaznica la picioare si trag apa, pentru a nu fi suspicioasa. Imi sterg lacrimile si ies din baie. M-am saturat sa stau aici.
Merg in camera mea si ma pun direct in pat. Am avut o zi de cacat, ca de obicei. Imi ingrop fata in perna.
Telefonul meu suna. Chiar n-am chef de nimeni acum asa ca ignor. Nu resping, nu fac nimic, doar imi pun telefonul pe silentios, fara sa-mi mai pese de cineva.
YOU ARE READING
O scrisoare pentru mine din viitor
Ifjúsági irodalom"O scrisoare pentru mine din viitor". Lucrurile si gandurile care probabil nu vor fi spuse cuiva niciodata. Shivani, al carei nume inseamna "viata si moarte" nu se mai vede in viitor. Vrea sa se sinucida in noaptea in care va implini 18 ani. O zi de...
