O scrisoare pentru mine din viitor

Capitolul 4

Stiti momentul ala cand iti faci un plan pe care, la un moment dat, trebuie sa il anulezi? Da.. tocmai ce mi s-a întâmplat asta..

Acum ceva timp, am cunoscut un baiat minunat. Se poarta atat de dragut cu mine chiar daca nu merit asta. Mi-a scris ca ma iubeste într-o noapte când dormeam. Credeam ca glumeste. Dar amintindu-mi acele mesaje acum, cred altceva. Omul meu era indragostit de mine. Nu stiu daca indragostit pe foarte bune dar era puțin, se observa asta foarte clar in modul in care vorbea cu mine si cum ma trata. Prostuțul. Prostuțul meu.
Nu zic ca eu nu prinsesem sentimente pentru el. Ba din contra, speram din tot sufletul sa ajungem împreună si uite ca suntem împreună!!
Acum revenind,  planul meu era de a-mi lua viata azi.  Dar având in vedere ca l-am cunoscut pe el.. nu mai  pot face asta.
Urasc cat de lașă sunt, urasc cat de repede ma îndrăgostesc si urasc promisiunile pe care le fac, unele, de fapt, precum ceea de a ramane in viata. Eu nu pot face asta, nu pot. Nu mai pot rămâne in viata dar trebuie sa fac pentru el. I-am promis... Promisiunea e promisiune.

Acum eu stau lipita de pieptul său. El îmi mângâie usor parul si ma sărută pe cap. Asta nu se simte real. Ma ingrop mai mult in pieptul lui, simțindu-i mirosul si facandu-ma mai confortabil, desi mintea mea e plina de gânduri.  Gânduri precum  "ce s-ar întâmpla daca m-as sinucide acum"; "chiar ma iubeste?"; "mai bine muream" si altele. Imi tin lacrimile pentru ca nu vreau sa plang acum,  nu vreau sa stric momentul.
Insa chiar dacă fac asta si sufar in tăcere, el observa.
-Esti ok? ma întreabă incet, întrebare la care nu pot raspunde din cauza lacrimilor. Am distrus tot.
-Nu.. ii raspund sincer. N-are rost sa mint.
-Ce s-a întâmplat, iubita? Am.. Am facut ceva greșit?
Cat doare intrebarea asta "Am facut ceva gresit?"..
-Nu.. tu nu ai făcut nimic. Imi pare rau, am distrus tot..
Ma strange mai tare in brate. Cata răbdare are.. Si cat de dulce e..
-Vrei sa imi spui ce s-a întâmplat? Sau vrei spațiu sau altceva? Sa nu iti fie rușine sau teama sa întrebi, draga mea. Eu iti voi fi mereu alaturi, promit!
Nu fac decat sa ma topesc in bratele lui. Pana la urma ii spun, de ce sa nu știe ca mi-a salvat viata?
-Eu.. um... (mda tipic mie, bâlbâitul). Pai eu am plănuit sa ma sinucid azi.. Totul merge atat de prost si nu mai vreau sa fiu aici. Dar mi-ai salvat viata..
Asculta răbdător și chiar daca nu arata asta, observ cum isi tine lacrimile. Nu spune nimic, doar ma strange tare in brate si imi șoptește:
-Sunt aici acum, maine, întotdeauna.

"Sunt aici acum, maine, întotdeauna."
"Sunt aici acum, maine, întotdeauna."
"Sunt aici acum, maine, întotdeauna. "
"Sunt aici acum, maine, întotdeauna. "

Propoziția asta se tot repeta in mintea mea. Chiar sper ca relația asta va merge, sper ca se va tine de cuvânt si sper ca vom rămâne mereu împreuna. Il iubesc foarte mult. Mereu ma face fericită, daca ma supara, ma împacă repede, se asigura ca sunt bine, ca mănânc. El e jumătatea mea, sufletul meu pereche si il iubesc mai mult decat orice si oricine.
Dupa alte zece minute de lacrimi si îmbrățișări, vrea sa ma faca fericită. Sunt deja fericita. Dar pe interior, exteriorul meu nu arata nimic, nici o emoție, un zâmbet, nimic.
-Ce vrei sa facem iubita?
-Nu știu..
-Vrei sa mancam fursecuri si sa ne uitam la Cenușăreasa? imi spune si zâmbește usor
Un zâmbet copilăresc se așează pe fața mea, e probabil primul zâmbet pe care il vede de cand suntem împreună. Vazand zâmbetul meu, zâmbește si el
-Hai! ii spun, zâmbind.

Oh, băiatul asta.. Ce n-as face pentru el?
E atat de frumos, e perfect. E putin mai inalt decat mine si e grăsuț. Pentru mine e perfect si nu vreau sa se schimbe. Are ochii căprui si zâmbetul.. Dumnezeule, zâmbetul ala.. Si vocea.. ma topesc doar la auzul ei.
Si se comporta atat de dragut cu mine.
Vreau sa ma marit cu el. Vreau sa fu soția lui. Si o sa fiu. Mi-a promis ca ne vom căsători.
Il iubesc atat de mult si nu vreau sa il pierd vreodata. Daca il pierd pe el, ma pierd si pe mine.