Cheia bibliotecii secrete

14



Pov. Autor

*Jungkook si Sun-Hi se puseră la somn însă dintre cei doi, doar fata dormea in timp ce fantoma noastră dragă si scumpă o privea cu patos trecându-și mâinile peste obrăjorii fetei.

Zambea, era fericit, foarte fericit. În acel moment își dorea cu ardoare ca mama lui sa fie lângă el și să o vadă pe prințesa din fața lui, să îi poată spună că și-a găsit jumătatea chiar dacă a trebuit sa aștepte cam 300 de ani.

La acel gând începuse să chicotească, i se parea amuzant cum după atâția ani, după ce văzuse atâtea fete și prințese se îndrăgostise fix de ea. Ce-i drept era cea mai frumoasă pe care o văzuse,  și credeți-mă când spun că a vazut multe, dar totuși inima lui o alesese pe ea.

Era frumoasă,  deșteaptă, descurcăreață, agilă,  şireată și avea un suflet atât de pur ce îl făcea pe Jungkook sa se topească. O iubea si asta era clar, dar si frică. Se gândea la jertfă si se cutremură la acel gând. Dacă jertfa era ea atunci prefera să rămână fantomă decât să îi facă una ca asta prințesei lui.

Încercând să scape de acel gând își închise ochii, adormind într-un final cu zâmbetul pe buze în timp ce își visa prețioasa prințesă stând in brațele lui și ambii privind apusul mai apoi cerul instela*

Sun-Hi: Koo....kooki...Jungkook...*spune aceasta încercând să trezească băiatul adormit, sprijinită într-o mână privea atentă băiatul*

*Jungkook mormăie ceva ce nici el nu putea descifra urmând să deschidă ochii, doar ca ma apoi sa rămână blocat la imaginea din fața lui.  Prințesa era aproape peste el, in cămașa ei de noapte, cu niște nasturi desfăcuți si putea spune că avea un decolteu frumos, cam adânc, dar frumos.

Mai apoi isi ridica privirea mai sus dând de ochiii curioși, sclipitori si puțin îngrijorați ai prințesei lui pierzându-se pentru câteva momente in ei dorindu-și cu ardoare sa o sărute in acel moment*

Sin-Hi: Kooki...ești bine petală?*intrebase curioasă cand observă că fantoma doar stătea si se uita la ea fără a schița ceva*

Jungkook: Da...da prințesă,  sunt bine *spune după ce își revenise ridicându-se în fund și privind spre fata de lângă el* S-a întâmplat ceva?

Sun-Hi: Vorbeai în somn, mai mult murmurai dar...gâfâiai mult, ai visat ceva urât Koo? *întreabă îngrijorată*

*În acel moment fantomei îi venea să se omoare singur pentru a doua oară. Avusese un vis erotic cu prințesa iar faptul că gemea în somn fiind lângă ea în pat și decolteul, care încerca din răsputeri să nu îl privească fiind in fața lui, simțea că moare încet*

Jungkook: Sunt bine...da, sunt bine. O fi fost probabil un vis urât dar nu țin minte *spune iar fata dă afirmativ din cap relaxandu-se* eu...eu cred ca ma duc să văd dacă regele și regina s-au trezit*spune plecând rapid din camera*

Sun-Hi: Oare...să îi spun că îmi gemea numele în somn?*se întreba în timp ce roșea și râdea aducându-și aminte privirea lui Jungkook când îi spusese că a vorbit în somn*

*Venise timpul ca regele și regina să plece, Sun-Hi, verii ei și Namjoon stăteau în fața ușii mari a castelului pentru a-ş lua rămas bun*

Regele:Vreau să ai grijă de tine, bine? Și de castel și cel mai improtant să ai grija de regat, dacă e ceva, Namjoon va fi lângă tine, bine? Și sper sa putem ajunge la ziua ta

Sun-Hi: Da tată, voi fi bine. Îi am pe Jimin si Tae lângă mine, plus Namjoon și mă voi descurca, promit*zice zâmbind urmând ca tatăl ei să îi sărute fruntea mai apoi să o ia în brațe*