Doar noi // Yoonmin 💜

capitolul 84

După episodul din vestiar,ambii băieți își fac apariția la SUNSHINE unde erau și restul .
Gun Woo: ce va luat atât?
Namjoon: probabil au sărbătorit în felul lor.😆
Jungkook: așa mă?
Yoongi: cam cât de curios ești?
Jungkook: deloc.
Yoongi: mai bine.
Hobi: v-am luat eu ceva de băut.
Yoongi: mersi. Auziți,e sfârșit de sezon,dar eu zic că dacă continuăm să jucăm la fel,campionatul este al nostru.
Și toți țipă din toate părțile.
Yoongi se așează lângă prietenii săi,observând iar cum Tae este nereceptiv.
Yoongi: îți ia chiar atât de mult să te trezești?
Taehyung: am dormit târziu aseară,nu mi era somn și de-aia sunt așa obosit.
Namjoon îl privește îngrijorat,dar își vede de treabă,nedorind să atragă atenția asupra lui.
Jungkook: se odihnește el mai bine la noapte.
Yoongi: cum zici tu.
După ce mica ieșire se încheie, băieții își văd de ale lor, Yoongi întorcându se la cămin să facă un duș.
Jimin: ce facem după asta?
Yoongi: am vorbit cu Mon că merg la el,ai uitat?
Jimin: complet. Nu cred că vin,o să fac altceva,nu știu,merg la Smile,mai stau cu Young.
Yoongi: bine,cum vrei.
Jimin: plec de acum,ne vedem mai târziu,spor cu piesa.
Yoongi: bine,mersi! Participi și tu la următoarea!
Jimin: bine. Poate facem o trupă de 4 pe viitor.
Yoongi: parcă aveai note bune la mate😂 suntem 3.
Jimin: eh,așa e,dar nu se știe niciodată cine mai are talent.
Yoongi: Minnie,îi vezi pe Hobi sau Jungkook să cânte?😂
Jimin: de ce nu?
Yoongi: nu-mi imaginez.
Jimin: eh,oricum,ne auzim.
Yoongi: distrează te!

Jungkook: cine e cel mai tare? EU sunt cel mai tare!
Taehyung: ai jucat bine.
Jungkook: oh da! Echipa fenomen s a întors.
Taehyung: da..
Jungkook: ce-i cu tine?
Taehyung: mi-e doar somn.
Jungkook: hai să dormi puțin atunci,uiți că ai nevoie de odihnă?
Taehyung: nu am cum să uit,îmi readuci tu aminte tot timpul..
Jungkook: îți vreau binele,ce pot zice.
Taehyung: sunt bine,doar puțin obosit.
Jungkook: bine,atunci hai să dormim puțin,o să te simți mai bine.
Taehyung: ok..  o să dorm după ce îmi zici ce ai tu.
Jungkook: ce am eu?
Taehyung: asta întreb. Ce ai? Ești recalcitrant,rece,mai mult ca de obicei.
Jungkook: nu știu,schimbările astea bruște în materie de orice.
Taehyung: nu te înțeleg.
Jungkook: știi tu,întâi a fost cu recunoscutul sentimentelor,iar în echipa, ne-am potolit din a ne lua de oameni,am grija de un câine și Mon face muzica...se schimbă lucrurile și trec doar mai greu prin schimbări.
Taehyung: da,dar sunt schimbări bune,ne iubim,îți place să fi în echipă,băieții sunt cu muzica,ce e greșit la schimbările bune?
Jungkook: nimic,mă gândesc doar la cum ar fi ca după atâtea schimbări cu rezultate bune, să vină alea proaste..
Taehyung: nu are ce să se întâmple rău..
Jungkook: asa e,vezi,am doar gânduri stupide care mă fac să fiu așa,atâta tot.
Taehyung: nu-s stupide, dar cred că și tu ai nevoie de somn,clar.
Jungkook: da, mi-a luat puterea meciul ăsta.

Namjoon: ce te ai grăbit.
Yoongi: voiam să lucrăm mai mult la piesă,gândește te că m-au sunat ai mei să mai merg pe la ei și am zis că am treabă la tine.
Namjoon: cât devotament 😂 hai sus.
Dar nu apucă să urce scările căci telefonul lui Namjoon sună.
Namjoon: o secundă.
Nj📞: hei mamă,ce este?
......
Nj📞: cum?...
......
Nj📞: aaa...vai,îmi pare rău să aud asta,sincer... condoleanțe!
....
Iar Yoongi își mută atenția către el.
Nj📞: pleci tu cu ea?...
.....
Nj📞: exclus,maxim pot avea grija de casă,dar nu pot veni în America.
.......
Nj📞: știi deja cum stă treaba,nu pot.
......
Nj📞: mamă,înțelege,nu am ce sa fac eu acolo... Mergi cu ea.
......
Nj📞: ugh...lasă mă să vorbesc cu Jin,dar sunt sigur care o să fie părerea lui,la fel ca și a mea...
.....
Nj📞: înțeleg că  e de rău...dar i-am dat o șansă și și-a bătut joc de ea...nu vreau să am de a face cu fata asta iar.
....
Nj📞: uite ce,îl iau și venim încurând, bine?
....
Nj📞: bine mamă ....
Iar el închide telefonul.
Yoongi: ce s a întâmplat?
Namjoon: mama lui Alis,a murit...
Yoongi: ce?... Cum?
Namjoon: a zis mama că îmi explică când vin,hai să-l luăm pe Jin și să plecăm până la mama acasă.
Yoongi: hai...
Iar ei îl iau pe băiat și pornesc către casa părinților lui Namjoon.
Namjoon: suntem aici.
Mama Nj: mersi ca ai venit,dragule. Dragilor,știu că aveți problemele voastre...dar acum nu este momentul să fiți încordați,fata asta doar pe mama ei o mai are... adică o avea..
Namjoon: cum s a întâmplat?..
Mama Nj: o să-ți zis adevărul pentru care Alis este aici.
Namjoon: ascult.
Mama Nj: am luat o pe Alis la mine deoarece mama ei era bolnava...nu mai putea avea grija de ea..povestea cu liceul a fost o acoperire,putea să se transfere la un altul din Ohio,dar cu câteva luni înainte de a o aduce pe Alis la noi,mama ei m a sunat... mi-a zis că a fost să facă niște analize pentru că nu se simțea bine..după rezultat,a aflat că avea cancer în fază terminală, adică fără șanse de supraviețuire... și-a dorit ca fiica ei sa nu afle și să nu fie acolo când ea va muri...am fost de acord s o iau...ar fi rămas orfană,probabil într-un centru de plasament...
Namjoon: asta...
Dar deja lacrimile sunt fatale și îi taie respirația.
Mama Nj: mami...ești bine? Ce ai?
Jin: Jonnie,ce se întâmplă cu tine?...de când ești așa sensibil?..
Yoongi: revino ți, Mon...gata..
Namjoon: nu pot...doar...vreau aer..
Iar el iese din casă.
Yoongi: ce este cu el?...
Jin: habar n-am..merg eu după el..
Namjoon era pe scară,își aprinsese o țigară și își ținea fruntea în palma stângă.
Jin: Jonnie...ce ai?
Namjoon: nu știu de ce sunt așa emotiv...doar că povestea asta cu cancerul...doar nu pot...nu o suport de pramatia asta,dar maică sa nu are nicio vină...și mă face să-mi pară rău de ea că nu mai are părinți...
Jin: crezi că sunt așa indiferent? Și mie îmi pare rău..pe bune că da..dar nu știu cum să reacționez.
Namjoon: Jinnie, te-ai gândit vreodată la asta? Adică uite,ea nu avea habar de ce se întâmplă cu mama ei...nu dădea semne că e bolnavă,iar acum aude dintr-o dată că a murit.. te-ai gândit dacă cineva din jurul nostru, fără ca măcar să știm ....să fie bolnav și noi să nu avem habar,apoi dintr-odată....
Jin: gata,gata...calmează te,uită te la noi,suntem bine toți,nu se întâmplă nimic.
Namjoon: Jinnie...
Jin: ce?
Namjoon: uff..nu,nimic,hai înapoi..
Jin: ești sigur?
Namjoon: da..
Jin: hai..
Iar ei intră înapoi în casă.
Namjoon: ce ai de gând acum? Unde este ea?
Mama Nj: în camera ei...plânge..
Namjoon se uită la Jin care dă din cap aprobator,apoi Mon urcă scările sub privirile tuturor.
Bate la ușă ,apoi intră. Ea își ridică capul din perna pentru a vedea cine este și îl pune din nou fără a i da niciun pic de importanță.
Namjoon: în alte condiții te-ai fi bucurat să fiu aici...
Dar nu primește niciun răspuns.
Namjoon: nu mai plânge.. ridică te..
Alis: te rog,lasă mă..nu ai fi fost aici dacă asta nu se întâmpla..
Namjoon: da..nu aș fi fost,am motive,nu?
Alis: vezi,lasă mă să îmi văd de ale mele,nu te obligă nimeni să fi aici,știu deja că nu vrei să faci asta,sigur te-a pus mama ta să vi să mă calmezi.
Namjoon: dacă vrei să știi,am venit de bună voie, Jin știe că sunt aici,și el este jos.
Alis: bine,nu o să mă ridic de aici..vreau doar să merg la mama,nimeni nu mi-a zis că e bolnavă...am stat departe de ea când i a fost cel mai greu,asta mă doare cel mai mult... știi, Namjoon,nu am fost un copil model-
Namjoon: nu mai spune..
Alis: dar dacă aș fi știut cum stau lucrurile, m-aș fi schimbat,aș fi fost lângă ea,acum sunt singură..nu mai am pe nimeni,nu o să știi niciodată cum mă simt.
Namjoon: nu ești singură,poate acum ai fi avut 7 oameni care să fie lângă tine dacă nu te comportai ca o pițipoancă în călduri..
Alis: ce o să se întâmple cu mine?...
Namjoon: nu știu..dar nu o să se termine urât..hai jos să vorbim.
Alis: nu vreau,am nevoie să stau singură, dacă nu te superi..poți să pleci?
Namjoon: bine...
Iar el iese ,închizând ușa în urma lui și coboară înapoi.
Yoongi: și?
Namjoon: e terminată.
Jin: de obicei e așa.
Namjoon: nu,adică e total terminată, parcă nu e aceeași persoană.
Jin: ce o să se întâmple cu ea?
Mama Nj: în primul rând,o iau și plec cu ea în Ohio pentru înmormântare...voiam să-l iau pe Namjoon,dar dacă nu sunteți de acord,e ok..
Namjoon: nu o să vin..
Jin: hai amândoi...
Namjoon: ce face?..
Jin: am zis odată..nu o repet.
Namjoon: de ce? Uiți ce s a întâmplat?
Jin: normal că nu uit,îmi stă pe cap mereu,dar gândește te la părinții noștri...cum ne-am simți în locul ei?
Alis aude tot ce vorbește Jin, deoarece era sus în capătul scărilor ,dar continuă să asculte fără să coboare.
Namjoon: deci..facem asta?
Jin: o facem.
Și apoi fata coboară jos,cu rimelul întins pe toată fața și lipsită de puteri.
Jin: spală te pe față, arăți ca o stafie.
Alis: mulțumesc..
Jin: încă nu discut cu tine.
Alis: ok..
Jin: ce? Dacă fac asta nu înseamnă că mi-e dragă,nu..îmi vine s o dau cu capul de ceva.
Mama Nj: și în al doilea rând.. dacă și tu vrei Alis,am vorbit mai mult cu mama ta..
Alis: ce?..
Mama Nj: să te adopt eu.
Namjoon: mmm?
Alis: ce?...
Mama Nj: să fiu tutorele tau,să locuiești aici permanent,sau până faci 18 ani și termini liceul.

Și am revenit 😃😃😃😃 bun,sper că va plăcut capitolul,mersi de susținere și ipurpleyou 💜 mie mi-a plăcut ce a ieșit am o tonă de idei. Nu mă întrebați de Tae,că sigur sunteți care o sa ziceți că nu știu ce, Tae o să fie bine, lăsați cursul poveștii sa deruleze,că așa dacă zic ce se întâmplă,nu mai este interesant,noi ne auzim mâine cu următorul 🪐 bye