M-am nimicit din greșeală
la început,
mai târziu - conștientă, intenționat.
Soarta-mi
părea pecetluită,
o adevărată maledicție
și toate aspirațiile
s-au dispersat.
Nu plănuiam să respir
până acum,
din contră
speram ca otrava
să se extindă ager,
să mă învăluie nedureros.
În schimb,
senzațiile înăbușite
au devenit mai reale,
chiar vizibile
(exact cum voiam
doar fiindcă speram la bine în secret),
însă mult prea târziu.
Nu mai e timp (de) răsturnat
sau cale de întoarcere,
ci doar un bilet de dus,
fără returnare sau amânare,
spre eternul Infern.
Nu mai există speranțe,
ci doar coșmaruri inimaginabile
care mi-au mortificat interiorul.
Nu mai există
nimic permanent,
totul e precar
și totuși...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
~ 27 Mai 2023 ~
YOU ARE READING
Un buchet de versuri obscure
Poetry「Poetul se uită la lume la fel cum un bărbat privește o femeie. ~ Wallace Stevens」 Volum de poezii scrise în cele mai proaste momente ale mele.
