Ready to Run | h.s.

trei

Ora de biologie nu putea fi mai plictisitoare de atat. Afara soarele ardea cu mult mai multa putere decat ieri, facandu-ne si mai doritori de terminarea orelor. Imi priveam telefonul ascuns in manual ,asteptand mesajul lui Sian . Cand am primit raspunsul ei am bufnit , dar am auzit un ciocanit in usa si am tresarit, ascuzand imediat telefonul. Usa salii de clasa a fost deschisa, pe ea intrand Mr.Styles cu un dosar in mana sa mare si puternica ce era incordata in jurul foilor , mergand incordat spre doamna in varsta de la catedra.

Au trecut doua saptamani de la venirea domnului Styles in locul mamei sale la conducerea acestei academii. Mr. Styles a dat dovada in acest timp de aroganta si totodata de plictiseala,parca nedorind sa fie aici, totusi incercand sa mentina disciplina academiei. Au aparut cateva reguli noi si putin nefolositoare, dar care trebuiesc respectate, doar daca nu vrei sa ajungi in biroul domnului Harry Styles.

Il priveam fix, admirandu-i vestimentatia ce ii vedeam perfect, facuta special pentru el. Privirea i s-a indreptat spre noi, parca cautand pe cineva cu privirea, si cand a gasit pe cine cauta, s-a oprit la mine.

" Domnisoara Stward, ma puteti insoti pana in biroul meu. As dori sa discut ceva cu tine." vocea sa a sunat ragusita ca de obicei si nu a fost dura, poate putin aroganta, dar cu totii stim ca asa este el.

"Desigur!" m-am ridicat din banca strangandu-mi lucrurile, putin nesigura de ceea ce aveam sa discut cu Mr.Styles .

L-am urmarit pana in biroul sau spatios din cealalta partea a campusului, intrand odata cu el si asteptand sa inceapa el discutia. S-a asezat pe scaunul sau din piele maro, desfacandu-si nasturii sacoului sau gri, asezandu-se picior peste picior, rezemat de scaun , privindu-ma atent. Ne uitam unul la altul , niciunul nu spunea nimic ,el parca uitand de ce ma chemat aici.

"Deci, despre ce ati vrut sa discutam?" am inceput eu discutia, balbaindu-ma putin, fiind ametita de privire sa mult prea fixa.

"Te intimidez, domnisoara Stward?" s-a aplecta spre birou, mult mai aproape de mine, punandu-si coatele pe lemnul lacuit al biroului. Nu stiam ce i-as puteam raspunde. Da , ma intimida, poate prea mult, dar nu cred ca despre asta vroia sa vorbim.

"Uite, Mrs.Stward. Esti o fata la locul ei din cate am auzit,asa ca ar fi bine sa ramai asa mereu si sa nu te bagi in problemele acestei academii. Acum eu sunt la conducere si nu vreau sa am probleme cu niste fetite ce au chef de povesti." de data asta a fost dur si incrundat, parca astepandu-mi reactia si nu aveam de gand sa tac.

"Ma scuzati, domnule Styles, dar nu inteleg care este probleme dumneavostra."

"Problema mea esti tu! Nu te preface ca nu sti." "O sa iti dau o sansa! Unde ai fost marti seara, dupa ce am spus ca stingerea este de acum incolo la 9:30?"

"In camera mea. " minteam.

"Nu ma minti! Eu stiu tot ce misca aici, asa ca ar fi mine sa spui unde ai fost" s-a ridicat in picioare acum parand mult mai intimidant .

"Atunci daca stiti deja unde am fost, as vrea sa va pun o intrebare." "Ce va deranjeaza mai mult ca am fost afara dupa ora stingerii sau ca am fost sa aflu mai multe despre secretele pe care voi incercati sa le tineti ascunse?" am spus mai tare decat am intentionat, dar nu regretam.

Nu stiu cum am putut spune asta, dar aroganta si duritatea lui ma enervat, facandu-ma sa izbucnesc. M-am ridicat de pe scaunul din fata sa, vrand sa parasesc biroul si sa ma duc in camera mea. Doar ca el am venit imediat spre mine, apucandu-ma de mana sintragandu-ma spre el. Fata sa exprima nervozitate si socare, poate era socat de ceea ce a spus.

"Nu esti in masura sa imi vorbesti asa, domnisoara Stward. " a tipat in timp ce imi strangea bratul mult prea tare, uitandu-se incruntat in ochii mei, parca vroia sa imi dea o palma, dar totusi ceva il retinea. Apoi am realizat ca lacrimile si-au facut aparitia in ochii mei, si nu stiam sigur de ce. Pentru ca ma strangea prea tare sau ca a tipat la mine, de parca avea sa ma omoare. Era nervos si sincer imi era frica de el, nu stiam de ce este in stare, dar intr-un fel stiam nu imi va face rau .

"I-imi pare rau , domnule." vocea mea a sunat mult mai subtire decat credeam ca va suna. Cand m-a auzit , parca s-a calmat, iesind din transa in care se afla.
Imi daduse drumul la brat, strangandu-si mainile in pumni, uitandu-se cu regret la mine, incercand sa-si ceara scuze din priviri. Am inteles mesajul lui, luandu-mi geanta si parasind biroul inca socata de ceea ce s-a intamplat.

M-am intreptat grabita spre camera mea, Sian nu era inca aici, poate inca era la ultima ora.