Capitolul V

30 2 2
                                    

Identitate necunoscută

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Identitate necunoscută

          Trecutul este reprezentația vie a faptului că am trăit momente bune, sau rele

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

          Trecutul este reprezentația vie a faptului că am trăit momente bune, sau rele. Dar pentru mine, trecutul reprezintă un singur lucru. Iar acela, este ura. Urăsc cine am devenit din cauza lor. Detest amintirile cu ei. Și evit, întotdeauna, pe cât posibil, să mă gândesc la asta. Eu trăiesc clipa de acum. Sunt cine sunt, din vina unei întâmplări nefericite și-o să-mi apăr noua familie la infinit dacă e necesar.

           Motiv pentru care, de îndată ce îmi simt pielea arzând, amintirile cu privire la ultimele ore mă lovesc cumplit. Exact ca un bumerang. Cunosc senzația de arsură. Recunosc atingerea delicată și lacrimile ce denotă slăbiciune. Fapt pentru care am certat-o mereu pe Nia, dar și pentru care i-am spus să nu le verse niciodată pentru nimeni. Nici măcar pentru noi.

           Atunci, de ce o faci, Nia? Nu știi tu, oare, cât doare să știu că plângi pentru mine? Un simplu... monstru!

           Ochii mi se deschid, deci, în mod automat, iar mâna mea se oprește rapid peste încheietura subțire a fetei cu părul ca o noapte liniștită și lipsită de stele, în timp ce chipul ei alb ca spuma laptelui se întoarce degrabă către mine. Citesc îngrijorarea în privirea sa sinceră și-ntristată, în timp ce brațele-i subțiri ca două crengi mi se înfășoară repejor în jurul trupului, lipit încă de salteaua din dormitorul dinspre miază zi.

      — Am crezut că te-am pierdut, Dave! spune bruneta, printre suspinele datorate plânsului, pieptul ei lipindu-se de al meu de parcă ar fi pentru o ultimă oară.

           Încerc să-mi mișc mâna dreaptă, reușind astfel s-o cuprind pe Nia, strângând-o mai tare la pieptul meu în timp ce încep să râd, amuzat. Știu că e sinceră. Mereu a fost. Nu am întâlnit niciodată o fată atât de iubitoare ca și ea, indiferent câți ani am eu, bătrânul alpha, sau altcineva.

      — N-o să scapi de mine așa de ușor, Tania! exclam bucuros, simțind-o cum se retrage din îmbrățișarea uriașă, în timp ce râsul lui Jared face ecou în camera silențioasă.

Haita Craft și Prințesa Războinică - Apply Fic - ÎnchisUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum