Iubindute

Agest

Ard de dragostea mea toată ,
Pentru flori,pământ și dor,
Ador de viață ; inima-mi înoată,
Mă scufunda și cred că mor.

Pe ale tale buze nu găsesc nimic,
Nici viitor,căldurăs sau fior,
Dar tot te-aș săruta un pic,
Chiar de m-aș prăpădi de dor.

Spune-mi tu,de încerci să fi onest,
Îți amintești întâia noastră dată,
În captivitatea ochilor -agest,
Când ți-am dăruit o șoaptă.

Aș fi vrut să-ți dau mai multe,
Una ,două,poate chiar și trei,
De nu ai fi fugit de acele lupte,
Din străfundul gol al ochilor mei.

ȘI n-am ce să cer mai mult ,
Nicidecum salvarea din ocean ,
N-ai fost atunci,să fi acum,
Deși mi-ai luat tot ce aveam.