La fel, dar diferiți! 🎭/TaeKook/🎭

🎭revedere neașteptată🎭

10 ani de când am părăsit Coreea, 10 ani de când părinții au divorțat si m au despărțit definitiv de fratele meu, Taewoon

Eram de nedespărțit, mereu unul pentru celălalt, ca două picături de apă, doar caracterele noastre erau putin cam...diferite

Dar totusi ne susțineam in orice punct de vedere, iar asta era deajuns pentru noi, dar neînțelegerea dintre părinți nostri, a adus la...asta

La o singurătate si o necunoaștere continua

Eram obișnuit cu lipsa lui, recunosc, dar totusi imi era dor de el mai mereu, si nu voiam să îi invadez intimitatea. Stiu ca mama este în stare să îi ofere totul pe tava

După atâția ani in care nu am vorbit, luasem decizia sa ne întoarce în țară, doar pentru a imi continuă studiile, era singura mea responsabilitate în ochii tatei

Obsesia lui pentru perfecțiune in vederea firmei...trebuia să fiu capabil sa o duc mai departe cand va venii momentul

Nu mi a lipsit nimic material în preajma tatălui, chiar dacă preferam sa le obțin prin propria munca, luând parte la cateva joburi part-time de multe ori, fără știrea tatei. Mi ar fi spus mereu că "lumea vorbește", iar asta...asta mi ar fii închis gura

Iar azi, în sfârșit aveam sa ne întoarcem în locul în care ma simteam eu, chiar dacă Taewoon nu mai era

Intrebarile fata de el..erau mereu fara raspuns. Tatei nici macar nu i a pasat o secundă de starea sau siguranța lui, iar asta mi a schimbat complet parerea despre el, nu mai era cum îl știam

T.t: cum te simti? Mi a zâmbit dulce, nu pot zice ca nu are suflet, pot spune că are doar fata de mine, iar asta e un lucru bun, nu?
Tae: ca acum 10 ani...Un raspuns sec pentru caracterul meu. Eu nu eram asa rece, nu puteam sa fiu, iubeam să inteleg și să ascult lumea, o aveam în sânge, iar asta era diferenta dintre mine si Taewoon. El nu era asa, era nepăsător si doar pentru el însăși, iar asta cu siguranta o admiram la el
T.t: Tae...Si a lipit spatele de spătarul banchetei, privind îngîndurat spre mine

Am privit pierzis spre el, așteptând să spună ceva, dar totusi stiam la ce se gândește

T.t: stiu ca nu mai este la fel, dar...
Tae: am crescut, clar ca nu o sa mai fie la fel, cu sau fara Taewoon, tot trebuie sa mi duc la bun sfârșit treaba, nu? Mi a zâmbit înainte de a afirma, asta era singura lui grija
T.t: stiu ca par nesimțit ca aprob asta, dar viețile voastre s-au despărțit de mult, tie nu ar trebui să ți mai pese de cineva care nu s a silit să îți raspunda la apeluri sau macar sa iti vada mesajele, e in trecut, si consider ca asa ar trebui să rămână mereu

Am oftat nemulțumit de raspunsul sau înainte să îmi întorc privirea spre geam, nu ma simteam pregătit să îi spun ceva negandit de două ori

~~~~

M am oprit în dreptul usei de la intrare, fiind acaparat de grădina ce înconjura vila, era la fel

Un mic zâmbet doritor de trecut mi s a așezat pe buze, prin ochii mei ma puteam vedea alături de Taewoon cu mingea în mana, fugind unul dupa celălalt, eram mult mai fericiti atunci, dar totusi...am crescut unul fara celălalt, nu cred ca mai putem fii la fel

Am intrat în casa înghițind in sec, nimic nu era schimbat, iar asta imi forța anxietatea

T.t: diseară avem o întâlnire cu domnul Choi, sa fii gata până la 8...După cele spuse, a dispărut din vizorul meu ca prin minune

Un oftat lung mi a părăsit buzele, pentru moment aveam nevoie doar de somn si atât

Am grabit pasul spre etaj, sigur camera mea era la locul ei, cu aceleași jucării pe dulapuri si in dulapuri. Pot spune că asta ma mulțumea mai mult decat ma asteptam