În Brațele Pericolului

Capitolul 20

Xander

Mă simt cel mai josnic bărbat în momentul în care mă ridic de lângă Skyler. Îmi arunc privirea peste chipul ei al naibii de frumos, ochii involuntar căzându-mi pe unul dintre sânii ei ce este acum dezgolit de cearceaf, iar în minte îmi revine amintirea a ceea ce am trăit împreună acum câteva ore. Fiecare atingere, fiecare respirație, trupul ei moale și căldura din interiorul ei... La dracu'.

Mă întăresc doar gândindu-mă la ea. Sexul cu ea e ca un drog. O vreau din ce în ce mai des, din ce în ce mai mult și o voi avea, doar că acum nu este momentul. Acum trebuie să bag un mafiot nenorocit după gratii sau să-l omor cu mâna mea, așa că mă ridic încet și mă îmbrac cât mai silențios posibil, pentru că nu vreau să se trezească și să insiste să vină cu mine, mi-e frică de faptul că nu aș putea să-i spun nu și este mult prea periculos pentru ea. Nenorocitul deja m-a amenințat că-i poate face rău oricând și gândul ăsta mă înnebunește.

Ies tiptil din dormitor și închid încet ușa. Îmi iau cheile de pe măsuța din living și plec spre depozitul unde l-am incinerat pe idiotul de Harrington. Ce o fi fost în capul meu? O sete de răzbunare. Nenorocitul chiar credea că m-a învins, că o să dispar din oraș și o să-l las să continue să respire după tot ce mi-a făcut și doar ca să-i intre în grații lui Panella, ca o mică prostituată.

Apăs pedala accelerației și îmi focusez atenția doar pe ceea ce voi face când îl voi vedea pe Panella, strângând cu putere volanul. Arunc o privire spre ceasul de la bordul mașinii, 22:30. Până la miezul nopții ori o să respir ușurat că Trevor este liber ori o să mor încercând.

Când ajung în fața depozitului, parchez mașina chiar în dreptul ușilor înalte de fier, ce sunt larg deschise.

El știe că vin.

Cobor din mașină, dar nu înainte să-mi iau pistolul din torpedou, pregătit pentru orice. Când ajung în dreptul intrării în depozit și arunc o privire înăuntru, nu pot vedea pe nimeni din cauza întunericului. Înaintez încet, ținând pistolul strâns între palme, mijind ochii, încercând să disting ceva din acea încăpere enormă și deși, înăuntrul meu știu sigur că am călcat direct într-o capcană, nu mă opresc, dorința de a mă întoarce cât mai repede înapoi în pat lângă Skyler, să-i simt din nou moliciunea corpului mulându-se pe pielea mea, fiind mult mai mare decât orice alt gând rațional.

Dintr-o dată luminile se aprind, făcându-mă să-mi închid ochii din cauza trecerii bruște de la beznă la lumină, iar în momentul în care îi deschid la loc, îl văd în centrul încăperii pe Trevor, legat de un scaun și nimeni altcineva în jurul lui.

Mă apropii rapid de el, dorind să mă asigur că este încă în viață și Panella nu i-a așezat cadavrul ca pe un trofeu, așteptându-mă. Când ajung în fața lui, mă las pe vine și îmi pun arma pe jos, foarte aproape încât să pot să o apuc când va fi nevoie. Îi iau pulsul și răsuflu ușurat când îl simt zvâcnind sub degetele mele, deși destul de slab. Trevor când mă simte își deschide ochii și mă privește printre gene, iar eu observ cât de roșii îi sunt ochii.

A fost drogat.

— Hei, Trevor, frate, sunt eu Xander, îi spun, încercând să-i prind privirea, dar fără rezultat, Trevor fiind aflat sub influența unui drog puternic din cauza căruia și-a pierdut orice urmă de reacție. Încep să-i dezleg mâinile de scaun, voind să-l eliberez cât mai repede. Poate am noroc și reușesc să plec de aici fără să dau ochii cu Panella, deși nu sunt prost, sunt conștient că este o capcană, doar îi cunosc jocurile murdare foarte bine, ba chiar le-am jucat și eu.

— Xander...

Sunt concentrat în a desface nodul de la încheietura lui Trevor, încât nu îi aud glasul lipsit de vlagă avertizându-mă, iar în momentul în care reușesc și îmi ridic privirea spre el, pregătit să-l iau de acolo și să plecăm, simt bara rece de metal a unei arme lipită de capul meu.

Să dea dracu.

În frenezia mea de a-l elibera pe Trevor cât mai repede nu l-am auzit pe Panella intrând, iar acum e prea târziu.

Panella: 1 Xander:0.

— Să dea naiba, Xander Black, când te-ai transformat în erou? Mă întreabă, pe un ton ușor amuzat, dar cu același glas impunător pe care-l folosea de câte ori îmi ordona să-i rezolv treburile murdare.

Îmi încordez mușchii și încerc, subtil, să-mi apuc pistolul de lângă picior, dar Panella mi-o ia înainte.

— Să nu îndrăznești! Se răstește, împingându-mi arma departe cu pantoful lui proaspăt lustruit. Măcar eu nu trebuia să fac asta.

Îmi ridic mâinile în aer și mă ridic, încet, întorcându-mă spre Panella, privindu-l pe el în ochii, cât și țeava pistolului.

— Ai vrut să mă vezi, sunt aici, îi răspund calm,zâmbind, stăpânindu-mi furia ce clocotește înăuntrul meu la vederea lui.

Este același bărbat impunător, cu păr cărunt, nas ascuțit și bărbie proeminentă ce m-a luat sub aripa lui când eram doar un puști, spunându-mi că mă va proteja dacă voi asculta de el, iar dacă nu, mă va ucide.

Același bărbat pe care l-am trădat pentru iubirea vieții mele și care este însetat de răzbunare și ar face orice să mă îngroape pentru asta. Dar dacă îmi joc cartea cum trebuie, atât Trevor, cât și Skyler vor fi în siguranță.

— Și, totuși, voiai să pleci fără să mă saluți, chiar atât de puțin am însemnat pentru tine? Când ți-am fost ca un tată, îmi zice, punând accentul pe cuvântul tată, rânjindu-mi zeflemitor, știind ce efect are asupra mea.

Nenoricitul dracului.

Îmi încleștez pumnii și maxilarul, stăpânindu-mi reacția. Aș vrea să-l iau la pumni și să-l bag în pământ, dar nu pot face asta cu un pistol ațintit spre mine.

— Tot ce vreau este să-l eliberezi pe Trevor și s-o lași pe Skyler în pace, iar eu sunt al tău, din nou, mâna ta dreaptă, îi spun, cu cea mai mare convingere pe care mi-o pot pune în voce acum, încercând să-i dau înainte cu planul stabilit de mine și Davis.

— Oh da, Skyler, curva pentru care ai renunțat la tot! îmi spune, râzând, așteptând o reacție din partea mea.

Eu închid ochii și inspir adânc, controlându-mă să nu întorc pistolul ăsta spre el și s-o termin chiar acum și aici, dar știu că nu e singur și cățeii lui așteaptă în umbră, pregătiți să-i sară în ajutor. Așa că tot ce pot să fac este să mă prefac că nu-mi pasă.

— S-a terminat între mine și ea, a fost doar un moft, îi răspund, rânjindu-i cu superioritate. Acum vreau înapoi în organizație, știu că aici îmi este locul, banii nu au mai venit la fel de repede și la fel de mulți de când am plecat, continui pe un ton degajat, făcând să pară că am nevoie de el, dar nu sunt disperat.

El știe că nu sunt niciodată disperat. Mă privește timp de câteva secunde, analizându-mă, iar într-un final își lasă pistolul jos. Eu mă abțin să nu răsuflu ușurat că nu o să mor în noaptea asta, că mai există o șansă să fiu cu Skyler.

— Vreau să am încredere în tine din nou, băiete, erai cel mai bun om al meu și pentru tot ceea ce am trăit împreună, o să-ți acord a doua șansă, începe să-mi spună, apropiindu-se de mine. Așa că, o să-l las pe Trevor liber, dar tu vii cu mine și dacă simt că mă tragi pe sfoară, micuța ta păsărică moare.

Dau din cap, aprobându-l, dar cu inima strânsă. Se pare că nu mă mai întorc lângă Skyler prea curând, dar și când o voi face, va fi pentru totdeauna.

n/a

hei tuturor. am fost destul de consistentă în postări și sunt destul de mândră de mine, chiar mi-am propus să termin această carte până la sfârșitul verii și nu mai am mult. așa că, dacă tot am ajuns la capitolul 20 aș vrea să-mi spuneți părerea voastră sinceră despre tot ceea ce s-a întâmplat până acum cu skyler și xander. vă place cum decurge acțiunea? chiar vreau feedback-ul vostru sincer și vă aștept părerile în comentarii, o să răspund la fiecare în parte!