Descoperirea Puterilor

C A P I T O L U L 1

     — Scumpo, trebuie să te duci la academie. Spune mama încercând să mă convingă că este binele meu să merg acolo.

     — Știu mama, dar nu știu ce specie sunt.

     — Esti la fel ca noi, vampir. Îți apar mai greu puterile. Încearcă și tata să mă încurajeze.

     — Lui Sam i-au apărut deja puterile, mie de ce nu?

     — Și mie mi-au apărut greu puterile. Acum du-te să vă faci bagajele.

     —Are și internat?

     — Da.

     — Super. Spun ironică și îmi dau ochii peste cap

     Urc sus în camera mea și mă trântesc în pat. Privirea mi se mută deasupra dulapului,unde stă geamantanul, mă ridic și merg spre dulap. Mă ridic pe vârfuri și îmi-au geamantanul de pe dulap. Îl aproape de dulap și mă întorc spre dulap. Îmi i-au niște haine din dulap și le bag în geamantan.

     Aud un ciocănit în ușă. Las hainele pe pat, trec peste geamantan și deschid ușa. În fața ușii este sora mea, Samantha. Părul său șaten este prins într-o coadă de cal, dat pe spate și ochii de culoarea caramelului mă fixează.

     — Ce dorești, Sam? O întreb fără să o las înăuntru.

     — Mă bucur că mergem amândouă acolo. Mi-ar fi fost prea dor de tine dacă mergeam singură. Spune și mă îmbrățișează

      Eu și Sam nu suntem așa potrivite cum ar crede alți. Sam este genul de persoană prietenoasă, mereu cu o grămadă de prieteni, cu persoane care care o invidiază, fata aceea drăguță, care orice băiat ar vrea să aibă lângă el.

     Pe când eu, sunt fix opusul ei, genul de persoană singuratică, introvertită, care se ține departe de orice prietenie sau relație, misterioasă, întunecată, cu un trecut pe care nu măcar nu și-l amintește.

     — Poate anul acesta îți faci și tu prieteni, surioară. Îmi face cu ochiul

     — Nici nu mă gândesc. O am pe Alma.

     — Alma nu se pune. Spune și rânjește la mine

     — Atunci nu vreau nici un prieten. Îmi este foarte bine singură, fără persoane care să mă bată la cap. Oricum tu mă bați suficient la cap, Sam.

     — De ce ești așa, sys? Mă întreabă tristă.

     — Nu vreau prieteni, care oricum mă vor trăda.

     — Gândești foarte greșit.

     — Pe bune, Sam? Nici măcar nu știu trecutul. De unde pot știi că acele persoane nu fac parte din trecutul meu și am ajuns așa din cauza lor?

     — Nu este nimic înneregulă cu tine, Av.

    — Sunt amnezică, Samantha. Tu ai o viață perfectă. Nu pot bagă mâna în foc că voi sunteți familia mea biologică.

     — Ești sora mea.

     — Nu semăn cu nimeni. Tu semeni cu mama.

     Sam nu mai spune nimic și mă lasă în singurătatea mea. Intru pe Instagram și văd că o fată pe nume Katherine Pierce a scris că îi este dor de prietena ei cea mai bună, Danielle Mikaelson.

     Cine ar fi crezut că o Mikaelson și o Pierce pot fi prietene? Cu siguranță nu eu.

     Dar a scris așa frumos încât mi-au dat lacrimile și mi-aș dori să fiu eu această Mikaelson, chiar dacă le știu trecutul. Poate chiar eu sunt Danielle Mikaelson, dar ar fi prea frumos.

     Acum că stau să mă gândesc. Sunt șanse ca eu să fiu această Danielle Mikaelson.

     Din moment ce nu îmi amintesc cine sunt, s-ar putea să fiu eu.

     Totul mi se pare așa bulversant. Locuiesc cu o familie, care s-ar putea să nu fie a mea. Amintirile și trecutul meu sunt egale cu zero, iar puterile mele nici măcar nu au apărut. Ar trebui să fiu vampir, dar tuturor vampirilor le-au apărut puterile. Aparent eu sunt un caz mai special.

     Deschid laptop și dau la căutare: de ce nu mi-au apărut puterile, deși știu că sunt vampir.

     Mi se deschide direct pe un site, unde a scris Nicklaus Mikaelson.

     Dacă știi că ești vampir și nu ți-au apărut puterile, trebuie să mai aștepți. La unii apar mai repede, la alții mai încet. Depinde de fiecare om.

     Superb, iar trebuie să mai aștept. Asta e tot ce urăsc pe lume, să aștept. Niciodată nu mi-a plăcut să aștept.

     Psihologii la care m-au dus mama și tata, îmi tot spuneau să aștept. Am suferit o traumă puternică și creierul meu refuză să și-l amintească.

     Mama intră ca un fulger în camera mea și eu mă dau un pas mai în spate. 

     — Mama. Urlu și îmi pun mâna pe inimă. De câte ori ți-am spus să nu mai intri așa în camera mea?

     — Doar nu faci ceva neorodox? Întreabă și ridică din sprâncene

     — Nu mă numesc Samantha Willson

     — Îți înțeleg durerea legată de trecutul tău, dar nu mai vorbi așa de sora ta.

— Am nevoie de liniște, te rog, ieși.

     Deși am rugat-o să iasă nu mă așteptam să o facă.

     Și mai bulversat este faptul că toți îmi spun că semăn cu Danielle Mikaelson, și cumva simt că au dreptate, dar creierul meu refuză să accepte că fac parte din acea familie. Pentru că toată lumea le știe trecutul și toate fetele se roagă ca ele să fie aceea Mikaelson.

     Danielle Mikaelson este cea mai puternică creatură creată vreodată, este primul și ultimul herbrid născut vreodată. Se presupune că a murit în noaptea în care a murit și fratele său mai mare, Henrik. În încercarea de a-și salva fratele nu a văzut vraja care a fost aruncată de mama sa, Esther și nu a putut face o vrajă de protectie. Și asta și faptul că era foarte slăbită.

     Toți membrii familiei sale au fost distruși, mai ales Nicklaus, Rebekah și Elijah.

     Se spune că Klaus a fost cel mai apropiat de ea și că dacă era cu ea în acea noapte nu ar fi ezitat să se sacrifice pentru ea.

     Hope, fiica lui Klaus și Hayley, știe despre existența mătușii sale și cu toate că nu a cunoscut-o niciodata, asta nu înseamnă că nu suferă.

     Îmi pare rău pentru ei. Din câte am mai auzit, toți aveau alte personalități când există Danielle și suferința a făcut să pară mai mult fără inimă.

     Eu nu cred că ei nu au inimă. Durerea te poate schimba din bine în rău fără să realizezi.

     Chiar dacă toți spun că familia Mikaelson e fără inimă, din punctul meu de vedere, cei mai vinovații sunt Esther și Mikael. Pentru că de la ei a început totul. Dacă erau niște părții buni, nimic din tot ce sa întâmplat, nu se întâmplă.

     Acum cea care se întâlnește ca un fulger în camera mea este Sam.

     — Tu ce ai mai pățit? O întreb fără interes

     — Am auzit ceva interesant. Spune și sare în sus ca un