Având în vedere că mă despartisem de Nick cu mai bine de un an în urma, nu puteam sa nu ma întreb de ce plangeam acum de parca relatia noastra tocmai s-ar fi încheiat. La un momendat am fost nevoita sa ies de pe șosea, sa opresc motorul si ma ma tin strans de volan ca sa pot da frâu liber lacrimilor fara riscul de a face un accident.
Am plans pentru ceea ce fuseseram, am plans pentruu ceea ce am fi putut fi... am plans pentru el, pentru ca il dezamagisem, pentru ca îi fransesem inima, pentru ca reusisem sal fac sa isi deschida sufletul in fata iubirii pentru ca apoi sa-i demonstrez ca iubirea nu exista, cel putin nu fara suferinta, si ca suferinta te poate marca pe viata. Am plans pentru aceea Noah care fusesem cand eram cu el: aceea Noah plina de viata, acea Noah care, în ciuda demonilor ei interiori, fusese in stare sa iubeasca pe cineva cu toata fiinta; il iubisem mai mult decat pe oricine altcineva si aceasta era un alt motiv pentru care plangeam. Cand il cunosti pe cel alaturi de care vrei sa iti petreci tot restul vietii, nu mai exista cale de intors. Multi oamneii nici nu ajung sa traiasca o astfel de senzatie, cred ca au gasit-o, dar se înseala. Eu stiam ca Nick era dragostea vietii mele, cel pe care il doream drept tata al copiilor mei, cel pe care il doream alaturi de mine la bine si la rau, la bucuri si la necazuri, pana cand moartea avea sa ne oblige sa ne despartim.
Nick era acest om, era jumatatea mea, iar acum trebuie sa învat sa traiesc fara el.
Buna lume❤️
Am început sa plang doar scriind partea asta🥹
CITEȘTI
Pacatul nostru🫧
Romance" Când îi cunoști pe cei alaturi cu care vrei să îți petreci tot restul vieții, nu mai exista cale de întors. Multi oamneii nu ajuns sa traiasca o astfel de senzatie , cred ca au gasit-o, dar se înseala.
