Han mergea alaturi de Changbin spre casa, se uita in pamant in timp ce mintea lui era plina nu mai de Chan. Nu stia ce anume durea mai mult faptul ca l-a refuzat sau ca acum nu mai sunt prieteni.
Chan probabil ca s-a simtit inconfortabil si de asta a decis sa se departeze, alt motiv nu are Han in minte...
Aude dintr-o data o groaza de claxoane si o mana puternica ce-l trage la pieptul sau.
"Ai înnebunit??"
Abia atunci isi da seama ca era sa-l calce o masina, iar Changbin l-a salvat.
"Multumesc..!"
"Unde-ti este minte? Vrei sa te omori, ce dracu?"
"Iarta-ma..!"
"Han... nu din nou..."
Cel mic simti cum lacrimile ii curg pe obraji si ca de fiecare data Changbin il ia in brata si il mangaie pe spate.
"Nu ar trebui sa plangi pentru el."
"Stiu..."
"E un prost pentru ca a ales-o pe aia."
"S-Stiu..."
"Stii ca eu nu ti-as mai face asta..."
"Stiu. Stai ce?"
"Uita.."
Acesta merge in fata lundu-l de mana si tragandu-l dupa el.
"Te tin de mana doar pentru a nu mai face ca acum, okay, sa nu-ti imaginezi alcineva..."
Acesta se înroșire si isi lasa capul in jos. Nu mai stia ce sa creada cand Changbin facea asa, nu era prima oara, dar tot nu a inteles nimic.
Isi aduce perfect aminte de acum doi ani cand s-a mai intamplat asta o data.
(Acum 2 ani)
"Changbin, hai, Changbin??"
"Ce e?"
"Baga-ma in seama..."
"Hannie, uita-te la drum si nu la mine."
"Dar eu vreau sa ma uit la tine."
"Si daca te calca vreo maina nu eu sunt devina.
"Vezi despre asta vorbeam."
Spune Changbin dupa ce il trage din calea unei masini, ajungand cu fata in pieptul lui.
"Hihi."
"De ce chicotesti?"
"M-ai luat in brate."
Spune si il imbratiseaza si mai tare pe iubitul sau...
(Prezent)
"Pana aici te-am condus, acum pot pleca."
"Nu ai vrea sa intri?"
"Nu vreau."
"Ma refuzi si tu?"
"Nu, eu doar nu vreau sa fiu un inlocuitor."
Acesta da din cap si intra in casa, stia la ce se refera si avea dreptate. Acum doar l-ar folosi pentru al uita pe Chan si nu vrea asta.
Chan i-a umplut mintea si nu s-a mai putut gandi la Changbin, chiar daca acesta era langa el. Se simtea putin prost pentru ca l-a facut pe cel mare sa se simta in acest fel.
Insa totul a foat efemer in relatia lui cu Changbin, in momentul acela nu-si putea imagina o despartire, insa aceasta a venit inevitabil. Acum ne mai contand cui a fost vina, ca adevarul este mereu pe la jumatate .
Supărat si buimacit sta in pat si nu poate adormi din cauza gandurilor, acum ca Chan nu mai este langa el era singur. Nu mai avea cu cine sa vorbeasca deschis, cui sa i se planga ... pentru ca mereu pe langa Changbin va avea unele retineri, opriri...
Telefonul ii suna, dar nu raspunde , nu avea starea necesara pentru a raspunde oricui ar fi. A doua oara cand suna, deja incepea sa se enerveze asa ca s-a intors cu soatele la noptiera pe care era telefonul si si-a pus perna pe cap...
Pana la urma aceasta se opreste si Han respira usurat, dar niste batai puternice in usa il face sa trasara si sa se ridice lenes pentru a vedea cine este.
Cand ajunge la usa nu-i venea sa creada ce ii vad ochii...
---------------------------
Scuzati orice fel de greseala🙏🙏🙏
Han face atata drama de parca Channie a murit... ma rog sper sa va placa😘😁😁😘😘😘❤️💋😘😁😁❤️❤️❤️💋💋
Love youu😁😊❤️💋😊😊😁😘🤗🫣😁💋❤️❤️❤️😘😊😊😁
Bigg Hugg🐺🐰🦊🐷🐣🦙🐶🐿💋
Skz_stayyyyyyyy8
😁❤️❤️❤️
YOU ARE READING
✰𝐉𝐨𝐜𝐮𝐥 𝐒𝐞𝐝𝐮𝐜𝐭𝐢𝐞𝐢➪ᶜʰᵃⁿᵍˢᵘⁿᵍ
Fanfiction"Chiar trebuie sa fac asta?" "Nu ziceai ca vrei sa-l seduci?" "Pai si ce-ar trebui sa fac prima oara?" "Asta." Spune si ma saruta. ~~~~~~~
