Nu ești în stare să iubești

Începe să-mi fie frică de tine

Mă trezesc și îl văd pe Tom cum doarme cu spatele la mine,mă uit la el și pufăi ceea ce ma făcut sa ma întorc și eu cu spatele la el. Îl aud cum râde,se întoarce,și ma ia in brațe trăgându-ma astfel încât spatele meu să facă contact cu pieptul lui. Nu știu de ce dar era prima dată când nu voiam să îi simt atingerea,voiam sa fie distant,nu-mi mai doream nimic de la el,nu mă mai simțeam în siguranță cum o făcea la început. Îi simțeam respirația pe gâtul meu ca apoi să mă sărute de repetate ori pe porțiuni diferite alte gâtului. Voiam să mă întorc cu fața la el dar îmi era prea frică să-i văd ochii,acei ochi care aseară erau să mă bage în mormânt. Stăteam și mă gândeam dacă chiar i-au omorât pe cei doi sau dacă au mai făcut-o,băieții cei dulci pe care îi cunoscuserăm au dispărut ca prin magie. Tom pufăie și îl aud cum zice"chiar nu ai de gând să vorbești cu mine?","ba da" ăsta a foat răspunsul meu scurt ca apoi să mă întorc cu fața la el văzându-i chipul blând ca a unui copil. Îl sărut pe frunte apoi îl iau în brațe stând așa fără să zicem nimic timp de 5 minute "liniștea asta ma omoară" zice el în timp ce se uită în ochii mei "așa cum ai omorât-o și pe Beatris?"îi spun asta parcă aruncând cu venin.
Acesta este deranjat își ia mâinile din jurul meu si se ridică din pat stând cu mâinile în sân uitându-se la mine.
-când o să înțelegi că e mai bine pentru toți că am făcut asta?
-dacă te enervez așa o să-mi faci și mie?
-Doamne,Alexia,nu te înțeleg
-Doamne Tom,câți oameni ai mai omorât?
Atunci mă ridic și eu din pat stând față în față cu el ca singurul lucru care ne despărțea era patul.
-Alexia,acum două zile mureai de ciudă dacă mă vedeai cu ea și acum ți-e dor de ea?! Îmi zice acesta in timp ce ridică tonul la mine,nici eu mai prejos fac același lucru
-nu mi-e dor de ea,doar mi-e frică că o să pățesc si eu același lucru!
-de ce ți-aș face asta?! Te iubesc Alexia...ce nu înțelegi?
-ți-am văzut ieri ura din chip,cum țipai la mine,cât de urât te uitai la mine! Am început sa tremur și voiam sa ies pe ușă să plec acasă dar Tom mă prinde de mână
-Alexia! De ce mă tot eviți?
-începe să-mi fie frica de tine! Țip la el și lacrimile încep să-mi curgă pe obraji
-Alexia,Iartă-mă,nu vreau să te fac să îți fie frică de mine,vreau să te protejez. Iartă-mă!
Iar atunci întră Bill în cameră "ce aveți de vă certați?,vă aud de jos".
-nimic important Bill,nu-ți fă griji,Lavinia ce face?
-Doarme,vă rog să veniți sa facem versurile alea ca nu avem timp de zăbovit
-mhm
Apoi Bill iese din cameră iar Tom mă ia in brațe și mă sărută scurt.