Arta De A Te Iubi |ᵏᵗʰ

⇝Prolog ⇜

𝑻𝒂𝒆𝒉𝒚𝒖𝒏𝒈

- Da, mulţumesc foarte mult. Voi fi acolo măine la timp ! Zâmbesc larg în timp ce mă împing în ușă și întru în cafeneaua la care vin în fie care seara. Dar nu neparat pentru delicioasa ciocolată caldă acoperită cu bezele, divine, ci mai mult pentru Sandra, barista extraordinară care știe sa flirteaze ca o profesionistă Și să nu mai menționez că are ochi numai pentru mine, ori de câte ori sunt aici.

Terminând apelul, mă îndrept direct către tejghea unde stă ea, răsucindu-și o șuviță din părul ei blond murdar, între cele două degete subțiri ale căror unghii sunt pictate într-o nuanță fucsia care mă duce cu gândul la Barbie. Îi se potrivește, de fapt totul îi se potrivește și arata atât de sexy !

Mă sprijin de blat, odihnindu-mi coatele pe suprafața lucioasa din lemn, usor aplecându-mă înainte pentru ai întâlni ochii sau mai bine supus în decolteul ei care ascunde un piept bogat, unde nasturii de la cămașa ei se luptă să nu cedeze.

Îmi împing limba în interiorul obrazului și îmi înclin capul într-o parte. Privind-o în timp ce înaintează în direcția mea, șoldurile ei rotunde, legănându-se într-o parte și in alta ,cu un zâmbet răutăcios imprimat pe buzele ei ,rujate cu aceeași culoare ca a unghiilor.

Ea este aici pentru a mă seduce și și-a îndeplinit misiunea cu succes !

Respirația mi se îngreunează din ce în ce mai mult când ea se apropie de mine. Îmi îndrept postura pentru a-mi cala mori ce hormon care ar vrea sa iasă la vedere.

-Obisnuitul?" Mă verifică ea în timp ce se agită cu unele butoane de pe monitorul ei, iar eu dau din cap entuziasmat, ochii mei plimbându-se între ochii ei care sunt fixați pe ecran și decolteul ei care pare mult prea ispititor

Mă întreb dacă acesta este, chiar un cod vestimentar acceptat pentru bariste

Dar de ce mă plâng? Când îmi place cea ce vad.

-Hei, Taehyung!" O voce îmi întrerupe episodul de salivat cu ochii ,iritat îmi întorc capul în direcția lui, mișcându-mi limba și șuierând de frustrare.

El mereu mă întrerupe

- Șapte woni ! mă anunță ea imediat, iar eu îmi scot portofelul din buzunarul din spate al pantalonilor pentru a-mi plăti comanda.

-La fel din nou? Jungkook, sursa întreruperi, își pune un braț în jurul umărului Sandrei, sprijinindu-se intenționat de ea.

Expir adânc în timp ce îmi plătesc comanda, încercând din răsputeri să nu-l ucid pe Jungkook cu privirea mea ,care aș vrea să aibă lăsare.

El știe foarte bine că vin aici în fiecare zi, nu pentru că el -prietenul meu de o viață-deține această cafenea, ci pentru că a reușit cumva să convingă cea mai tare barista din oraș, să lucreze în cafeneaua lui. Mâncarea de aici nici măcar nu merită banii, iar cafeneaua de pe stradă este mult mai bună din multe puncte de vedere, dar am și eu prioritățile mele.

Cui îi pasa de mâncare ,când aici este un întreg festin pentru celelalte simțuri ale mele

Ignorându-l pe Jungkook, ocup masa de colț unde mă așez în fiecare zi și îmi scot telefonul pentru a verifica e-mailurile pe care le-am primit cu privire la noul meu loc de muncă pe care îl voi începe mâine.