~°𝐈𝐍 𝐂Ă𝐔𝐓𝐀𝐑𝐄𝐀 𝐈𝐍𝐈𝐌𝐈 𝐏𝐈𝐄𝐑𝐃𝐔𝐓𝐄°~

🄲🄰🄿🄸🅃🄾🄻🅄🄻4

•Taehyung•

In urma cu 8 ani...

Restul orelor decurg bine .

Jungkook pleacă grăbit iar eu sunt in spatele lui .

-Hey ,nu ai zis că ieși cu noi după ore ? Mă apucă Sanha de braț .

-Am puțina treabă ,bye .

Fug repede după Jungkook. Îl văd că o ia prin străduțe înguste și mici . Zici că mergem printr-un labirint .

Îl văd . S-a oprit . E cu un bărbat . Cred că e talăl lui . Nu îl văd prea bine fiindcă e la distanță și stau pitit după un cos de gunoi pentru a nu mă observa .

E o fundatura pe unde nu prea circula oameni . Ii da o palma iar Jungkook lăsă capul în jos că și cum ar fi făcut o greșeală și merită ce i se întâmplă.

Bărbatul îl lovește iar ,și iar,și iar dar el nu reacționează într-un niciun fel . Îl aud suspinând . Plânge . Nu mai pot sa stau aici si sa privesc ,mă doare chiar daca nici nu îl cunosc e doar...e doar un copil și nu merita asta .

Bărbatul îl lovește până îl dă jos . Mă ridic repede de jos dar înainte de a mă ridica mă uit de o armă . Găsesc o coada de matura . Fiind in spatele lui ii dau una în cap de cade la pământ leșinat .

-Hai Jungkook mișcate ! Îl iau de mână și fugim cât putem de repede . Îl duc la casa noastră de lângă lac și îl ajut cu rănile . Nu zice nimic ci doar suspină .

-Cine e bărbatul ăla ?
-Mulțumesc!

Un gest neobișnuit, mă ia în brațe . Îl iau și eu iar el pufnește in plâns în umărul meu .

-Plangi ,te ajuta ! Îl bat pe spate în semn de alint .

-Mulțumesc mult !

-Nu ai pentru ce , ți-am spus că poți conta pe mine !

E ceasul 21:00 iar afara e foarte întunecat . Jungkook a adormit iar eu stau și mă uit pe pereți pentru a mă gândi ce sa fac. Nu îl puteam lăsa iar singur prin oraș . Și sigur nu prea mănâncă e foarte slab .

<🅢🅒🅤🅩🅔 🅟🅔🅝🅣🅡🅤 🅖🅡🅔Ș🅔🅛🅘🅛🅔 🅖🅡🅐🅜🅐🅣🅘🅒🅐🅛🅔 🅢🅐🅤 🅓🅔 🅔🅧🅟🅡🅘🅜🅐🅡🅔>