Dragostea este mai mult decât un cuvânt 💖

Capitolul 82

Holul era liniștit, iar zgomotul din holul de jos se auzea slab.

Tao Mo s-a așezat încet lângă tocul ușii, sprijinindu-se pe o mână și cu genunchii pe cealaltă, cu ochii și urechile urmărind îndeaproape mișcarea din cameră.

Ușa de lângă s-a deschis cu o bubuitură, iar Lao Tao sa aplecat pe jumătate, „Maestre.

Tao Mo s-a ridicat repede, "Ah, nu te odihnești în noaptea asta?"

Tao Tao a spus: „Este exact ceea ce vreau să-l întreb pe tânărul maestru”.

Tao Mo și-a întors capul să se uite la luminile din Gu She și a șoptit: „Când Gu Xiaojia se întoarce, mă voi întoarce să mă odihnesc”.

Tao Tao a spus: „De ce Maestrul nu a rămas în afara ușii?”

Tao Moqin a zâmbit și a spus: „Xian Zhi doarme, sunt neîndemânatic, îmi este frică să-l deranjez”.

Lao Tao se uită la el fără să scoată un cuvânt.

Tao Mo și-a lăsat capul stângaci.

Bătrânul Tao oftă și se dădu înapoi.

Tao Mo se aşeză din nou.

Bătrânul Tao ieși repede din nou, ținând o pilota în mână, „Pământul este rece, iar tânărul maestru este înfășurat într-un scaun”. El a spus, așezând pilota pe pământ și, după ce Tao Mo s-a mutat, a împăturit cealaltă jumătate și a acoperit-o. Pe el.

Tao Mo a fost recunoscător: „Mulțumesc”.

Tao Tao a spus: „Gu Gongzi a fost rănit, iar Maestrul nu ar trebui să stea prea târziu”.

Tao Mo nu știa ce vrea să spună. Gu Ea a fost rănită, el ar trebui să aibă grijă de târziu, de ce să nu stai prea târziu?

Lao Tao nu a explicat și s-a întors acasă.

Tao Mo stătea ținând cuvertura, întregul corp s-a încălzit încet, lovit de somnolență. Tocmai când se uita cu privirea și mergea să doarmă, a ascultat pașii neliniştiți și l-a văzut pe Gu Xiaojia repezindu-se la ochi ca un soldat.

"Ce faci aici?" Gu Xiaojia stătea în fața lui și se uită ciudat la el.

Tao Mo era pe jumătate treaz și pe jumătate treaz, frecându-și ochii și a spus: „Te aștept”.

"Așteptați-mă?" Tenul lui Gu Xiaojia s-a schimbat: "Este ceva în neregulă cu fiul tău?"

Somnolența lui Tao Mo că a refuzat să plece a fost complet strigat de el, s-a ridicat repede, și-a fluturat mâna și a spus: „Este bine. Mă tem că Xianzhi nu are nimic de-a face cu asta”.

Gu Xiaojia s-a încruntat ușor, "De ce nu intri și aștepți?"

Tao Mo a șoptit: „Șnurul doarme”.

Gu Xiaojia s-a simțit ciudat și i-a aruncat o privire suspicioasă, împingând ușa înăuntru.

Tao Mo a profitat de momentul în care ușa s-a deschis și și-a întins cu disperare gâtul pentru a privi în direcția patului.

Pentru că mai era o distanță între camera din spate și ușă, nu vedea decât pilota bombată sub pat.

— Fiule, m-am întors. Gu Xiaojia s-a strecurat în el, doar pentru a descoperi că Gu She se uita la el cu ochii deschiși, ochii reci și unde a dormit? El a uluit: "Fiul nu doarme?"

Gu Ea a întrebat fără să răspundă: „Cine este?”

"Penseria este grea. Zhang Zishu." Gu Xiaojia a șoptit: "Nu știu ce vor, toată ziua imitând picturile prinților. M-am plictisit! Sunt doar niște străini proști unul câte unul și încă nu cred. A mai spus că fiul a fost contrafăcut și nu a existat nici un leac”.