Red ᵇᵃⁿᵍ ᶜʰᵃⁿ

2

Intru in bloc usor si urc scarile cu mare grija pentru ca tocurile din picioarele mele nu mi confera prea mult echilibru , alegand sa ma tin de ce mi iesea in cale , cred ca de balustrada scarilor.

Ajung la etajul meu , ci anume etajul 6 , dar fara sa fac vreun efort cu picioarele mele , luand direct liftul pentru ca mai tarziu sigur ma plangeam de o besica cauzata de prea mult mers la inaltime.

Uneori zici ca merg pe muchii de cutit , iar acel sentiment e azi. Iar uneori zici ca merg pe un nor pufos , dar presupun ca nu mi am ales tocurile cum trebuie.

Oftez si ies din liftul care zici ca e sauna , o nedescrisa caldura ce zici ca ma acapareaza de fiecare data.

Norocul meu , macar liftul nu e de marimea unei cutii cu chibrituri in care nu poti respira mai deloc.

Ajung norocoasa in dreptul usii mele si incerc sa nu atrag atentia anumitor vecini. Mai ales vecinului nou ce mi se pare de azi dimineata dubios...dar si dubios in modul dragut. Dar totusi azi judec ca pretext de ce am auzit acum cateva ore de la el din apartament.

Si totusi eram sigura ca era o persoana...dar poate m am inselat. Si cu toate astea , inca e bizar si nu pot sa mi explic inca , anumite lucruri si motive necunoscute..

Dar stiu un singur motiv : nu vreau sa am drama sau sa fiu un nou show de divertisment pentru alti vecini ce se baga cu nasul in intreaga mea viața.

Noroc ca inca mai exista si vecini ce stau la locul lor.

Bag cheia in broasca iar cand o rotesc pentru a deschide , aud pasi dinspre sus. Sincer nu voiam sa mi ridic privirea din usa dar curiozitatea isi face loc , astfel ridicandu mi discret privirea si uitandu ma curioasa.

Era el , tinea ghiozdanul in mainile ce creau confuzia ca ar fi pompate dar singurul lucru ce iese in evidenta e pieptul prea bine lucrat la sala , bine , si poate si venele ce ies in evidenta prea mult in zona mainilor. Poate mi se pare mie , dar gustul lui la haine chiar era evoluat fața de alti baieti de varsta lui..

Ii simt privirea ca trece prin mine , se uita la mine. Simteam prin toti porii si nu pot explica asta , dar intru mai rapid decat ma asteptam in casa.

Ma rezem de usa si oftez , apoi scap de pantofii oribili ce deja mi au facut rani la picioare si ma indrept direct spre pat, unde ma intind si parca ochii usor mi se inchid , intrand in lumea viselor.

Deschid ochii si observ ca deja soarele apunea , vazandu se extraordinar de frumos. Stomacul meu face un intreg concert  , anuntandu ma ca trebuie sa l alimentez cu ceva mancare , asa ca ma schimb in ceva confortabil si pornesc spre bucataria mea.

Dar in timp ce mi pregatesc de mancare , aud cum cineva imi ciocane in usa.

Seungmin s a dus la bunica noastra , iar Jinnie e la munca...deci cine ar putea fi?

Prima idee din capul meu ar fi fost sa ma uit pe vizor , dar nu am asa ceva la usa.

Imi plasez o palma pe frunte , in semn pentru prostia de care dau dovada si ma apropii de usa unde trag cu urechea.

Sincer , nu se audea mai nimic , asa ca intentionez sa deschid usa usor si fara sa scot vreun sunet. Dar se pare ca planul meu nu a fost chiar foarte gandit pentru ca in fața mea se afla o umbra inalta.

Imi ridic capul in sus si ii vad fața vecinului de deasupra mea zambindu mi.

Brusc am un sentiment de rusine cand revin din pozitia de aplecate si vreau sa inchid usa.

Nu am putut sa inchid la timp , piciorul lui tinand usa intredeschisa.

–Bunaa! Ma saluta el.

–Buna....c-ce te aduce aici? Daca nu te supara intrebarea , desigur.

Incepu sa chicoteasca dragut aratandu si zambetul stralucitor , si sa nu par penibila incerc sa zambesc si eu.

Dar nu mi iesea , in schimb , ideea de a semana cu rosie sigur imi iesea.

–Pai , ti am adus niste biscuiti , in schimbul unei ofrande de pace. Imi pare rau ca am facut dubios azi noapte....si ai niste idei complet altfel de mine. Dar incerc sa ti arat ca nu sunt asa.

Se apropie de mine putin iar fix atunci ma apuca sa sughit.

–Ok....doar atat? Atunci , ne mai vedem.

–Dar de ce te grabesti asa? S a intamplat ceva? Imi spune atingandu ma pe brațe

Mi am dat seama ca avea un accent asa de frumos cand vorbea. Probabil ca nici nu bagasem de seama aseara gropita lui care nici nu prea se vede daca nu esti atent.

–Umm...nu...

Ma facea sa simt ceva...de parca 2 poli opusi a unui magnet s ar apropia. Inima imi batea din nou tare , mai grav. Mai...habar nu am cum sa spun cum se simte senzatia asta dar e dureros de dubioasa.

Se promptise si mai aproape de mine , uitandu se in ochii mei , si tptusi incerc sa ma departez , usa auzindu se cum scartaia.

–Pot sa intru la tine in casa? Asta daca vrei...

–Dar...

–Niciun dar.

Zambetul lui ma oprise din a mai face conversatie iar zambetul meu iese si el la iveala.

Ii dau voie sa intre in apartament iar eu inchid doar o data cu cheia , fiind in urma lui si il urmez.

Era in bucatarie , holbandu se la fiecare colț , la fiecare perfectiune si servindu se cu biscuitii mei cu stafide ce nici nu i incepusem.

Ei bine , tehnic , voiam sa i incep dar a batut el la usa...

Se opreste brusc unde eram si eu , aproape ca ma lipea de perete si privindu ma de parca s ar fi hranit numai cu privelistea.

Isi aseaza o mana pe langa mine , blocandu ma si rananand ca un manechin , si speram ca sa nu fiu destul de lipita de el.

Cu siguranta nu.

–Vrei sa mergi vineri seara cu mine la film? Imi spune cu un iz de curaj.

Fac ochii mari si incerc pe cat s ar putea sa mi gasesc niste cuvinte potrivite si coerente.

–Dar pentru ce...adica cu ce ocazie?

–Ai spus ca te revansezi cu orice. Asa ca eu te invit la o intalnire. Si raspunsul nu trebuie sa fie negativ. Deci? Iesi cu mine?