Muzica este pentru mine ceva spiritual,interior ,ce s-a legat de inima mea,ajutand-o sa bata. Este un univers indepartat in care ma afund cu nesimtire cand ce se intampla pe pamant nu ma satisface.
Pentru o secunda,mi-a fost groaza ca ai reusit sa iei asta cu tine,lasandu-ma intr-o liniste bolnava...muta.
Cateva zile,melodiile cu versuri,care ma faceau sa simt ceva,au fost complet interzise de creierul meu. Aveam impresia ca o sa fie ca data trecuta.
Ca voi asculta versurile, iar toate imi vor deschide un drum larg ,spre a ma gandi la tine. Si pentru prima data in viata,era ultimul lucru pe care imi doream sa il fac.
Dar ,spre surprinderea mea si a sinelui meu constient,asta nu s-a inatmplat.
Am putut sa ascult muzica.
Muzica mea,a ta ,si chiar si a noastra.
Nu ma mai durea,si nu imi mai exploda capul de la oceanele formate in jurul ochiilor mei.
Ba mai mult,ma simteam bucuroasa si linistita.
Bucuroasa caci stiam ca nu doar eu simt asta,facand sentimentul de singuratate sa se evapore ca un fum negru in aerul crud al unei dimineti de iarna.
Si linistita,pentru ca stiam in sfarsit ,ca ce a fost mai rau...a trecut.
YOU ARE READING
Confesiunile unei inimi
Short StoryFragmente rupte din sufletul meu si prezentate in file de poveste
