《<Forever whit me>》

-19-

-Andra-
Următoarea zi eram la cafenea,era vreo ora7,ne-am apucat de aranjat mesele și ce mai era de făcut pe acolo.
Ștergeam una dintre mese când îmi suna telefonul.
Ma uit la el apoi la Denisa.

Denisa:Cine e?

Andra:Unchiul meu. Sa ii răspund?

Denisa:Răspunde-i vezi ce vrea.

Am răspuns în cele din urma.

U:Ce faci Andra?

Andra:Bine,muncesc,tu?

U:Bine,trebuie sa mergi acasă.

Andra:De ce sa merg acasă?

U:Tatăl tău e bolnav aici în Belgia și a venit și mama ta aici și cineva trebuie sa aibă grija de gospodărie. Maxim 2 luni.

Andra:Cum adică tata e bolnav? Și eu de ce nu am știut?

U:Ca nu a putut mama ta sa dea de tine,pana nu a venit aici și ma pus sa te sun.

Andra:Si tata cum e?

U:E la spital.

Andra:Roxana de ce nu poate sa aibă grija de gospodărie?

U:Pentru ca s-a măritat și o plecat cu unul.

Andra:Ioii,și voi ma anunțați asa pe ultima suta de metri?

U:Pai dacă tu nu știi sa suni,înțeleg ca ai viata ta Andra,dar gândește-te și la părinți tăi.

Andra:Da știu,dar am o viata bună aici.

U:Mă gândesc.

Andra:Dar bine,o sa merg.

U:Bine,sa ma suni când ajungi în România.

Andra:Bine.

Am închis și m-am pus pe un scaun la o masa.

Denisa:Ce a zis?

Andra:Trebuie sa merg acasa pentru maxim 2 luni.

Denisa:De ce?

Andra:Pentru ca tata e bolnav,și mama e acolo și sora mea nu e acasă.

Denisa:Off.

Zuho:Imi pare rău pentru tatăl tău.

Oftez.
Și mie îmi pare rău pentru el,dar nu vreau sa merg acolo.

Denisa:Lasa sunt sigura ca o sa fie bine,nu îți face griji.

Andra:Sper,pentru ca nu vreau sa rămân acolo.

Denisa:Pai nu ramai,o sa ma ocup eu sa te întorci înapoi.

Andra:Sigur?

Denisa:Da,nu te las eu acolo.

Zâmbesc,știu ca asa o sa facă.

Andra:Merg sa vorbesc cu Bella.

Zuho:Du-te e în birou.

M-am ridicat și am mers spre biroul ei.
Bat la usa și o vad ca îmi face semn sa intru.

Bella:Haide Andra,i-a loc.