Sara

dacă vrei

Am ajuns târziu la acel concurs. Stăteam cu un băiat Ryle. Era înalt blond, cu ochi negri. Am vorbit foarte puțin, cât să știu câteva lucruri despre el. Am adormit imediat. Mâine ar trebui să fie rezistența n alergare.
***
Atlas, șeful nostru, mi a spus să mi iau un tricou și o pereche de colanți dar să mi leg o geacă de trening de brâu. Eram la cantină, am auzit în spatele meu niște șușoteli. Era Alessandro cu niște băieți. S au uitat la mine și au început să râdă. M am uitat în sticla ceasului. Oh la naiba! Am uitat să mi pun lentilele. Da port lentile de contact negre. Ochii mei de fapt sunt albaștri dar ochiul drept are o pată maro. Nu le am dat importanță, dar eram batjocorită așa că am renunțat. Mi am pus lentile negre. Mă împac cu asta.
-Auzi! Se auzi un glas bărbătes. Vrei să ieși în evidență și nu ști cum? Spuse Alessandro referindu se la ochii mei. Știi, și dacă ți ai lua un tricou mai decoltat și ți ai da jos geaca aia ai atrage multe priviri, a zis batjocoritor.
-Știi Alessandro, femeile nu s făcute numai pentru nevoile bărbaților, am zis zâmbindu i dulceag.
-De unde mi știi numele?
-Despre proști se aud multe, am zis, acesta mă prinse de păr furios. Dă mi drumul! Am răcnit la el, iar acesta râse.
-Ce tupeu pe tine, a zis. Nevoile mereu vor fi satisfăcute de femei, femeile sunt inutile n lumea asta, și noi bărbații știm să facem de mâncare.
-Un singur lucru e satisfăcut de femei, și aceia e propria nevoie, am zis stând aproape în aer din cauza mâini sale n părul meu. Femeile sunt independente, pot face bani singure, pot face totul singure. Așa că lasă mă dracului în pace! Am zis, dându i un pumn în abdomen, iar acesta mi dă du drumul apucându se de perete.
-Tâmpit o, râcni acesta, vrând să nu de a un pumn, dar i l am prins.
-Lasconi, lasă violența! Răcni Atlas, venind spre noi. Nu te lua de o femeie!
-Nu vreau că femeile să fie discriminate! Am țipat la Atlas. Bărbați în sus bărbați în jos. Credeți că sunteți buni pentru că aveți mușchi, dar nu! Nu aveți pic de respect în voi! Am pufnit disperată.
M am dus la cantină și mi am luat ceva de mâncare. Ce oameni proști! Sunt numai grăsimi, nu ne ajută deloc. Am zărit o salată așa că am luat o. M am așezat la o masă goală în colțul sălii. Am început să mănânc. Am observat cum Atlas se așeză în fața mea.
-Este masa dumneavoastră? Am întrebat.
-Nu, a zis acesta notând ceva. Dar de aici îi văd mai bine, a spus, am ridicat o sprânceană. Notez slăbiciunile tuturor.
-Ați găsit vreo slăbiciune la mine?
-Da, a zis iar eu am scăpat furculița din mână.
-Serios? Am zis.
-Familia, a zis, ceea ce era adevărat. Lipsa de iubire, a zis. Violența în exces a zis arătând spre mâinile mele, care aveau cicatrici.
-Asta e... uluitor, am zis ridicând furculița de jos. Lasconi are vreuna?
-Prea multe, a zis. Una dintre ele, care e penibilă... sexul, a zis iar eu am pufnit amuzată. Dar nu trec numai defecte și frici, trec și unele părți bune. La tine s cu carul, a zis iar eu am rămas cască. Serios. Puternică. Rea. Independentă. O gură veninoasă, a zis iar eu am râs. Și... la dietă, a zis uitându se la salată. Te va ajuta la alergări.
***
În douăzeci de minute eram pe un teren amenajat. Toți cot la cot. Trebuia să alergăm 5km. L am văzut în treacăt pe Cassian.
-La trei porniți! Unu... doi... TREI! Apoi se auzi un foc de armă și am început.
Eram aproape ultima, lângă mine era Alessandro.
-Sper că vrei să l vezi pe Cassian mort! A zis râzând alergând înaintea mea.
M am uitat ciudat, și am luat o mai repede. Am alergat 3km, era ceva. Am ajuns la jumătatea kilometrului, când am auzit un urlet. Am alergat mai repede. Era... Cassian. Nu nu nu nu! Alessandro râdea. Lacrimile și au făcut apariția. Un echipaj l au luat, dar înainte m am dus la el.
-Cassian, am zis ajutându l să se ridice, sângele curgea.
-James, a murmurat acesta. Du te, a zis, și echipajul îl luă.
Am fugit repede, eram printre primii la kilometrul 4. Am simțit o mână în părul meu, apoi a tras. M am rostogolit, zgâriindu mi coatele. Era Alessandro. Râdea fugind. M am ridicat repede și am plecat.
-Să te ia dracu! Am zis, și i am pus piedică, acesta se rostogoli, am folosit asta în avantajul meu. Să te duci naibii! I am zis râzând, trecând de linia de start. Femeile pe primul loc! I am zis în față, când a ajuns ultimul la linie.
Acesta se repezi la mine furios, mă apucă iar de păr, dându mă cu capul de cel mai apropiat perete.
-Ar trebui să fii descalificată, curva dracului! A zis acesta cu venin.
-Era să l omori pe Cassian! I am zis ridicându mă, mi a spart buza și cel mai probabil și nasul.
-Taci! Urlă acesta. Ești o tâmpită! A zis rece. Îți jur că vei plăti, a zis presându mă de perete. Și când o să mă răzbun, o voi face în cel mai dureros mod cu putință, că un cuțit în coaste, a zis. Încet și dureros, abia aștept să te văd sângerând moartă, a zis și plecă.
***
-Alessandro a ieșit, a zis Ryker venind în cameră. L au descalificată după ce s a uitat la înfilmări. Era să l omoare pe Evans, i a intrat o țepușă prin coaste, dar e viu miraculos. Mereu e viu, a zis. După ce Atlas a văzut că se comporta urât cu tine, la scos. A fost ultima picătură. Te mai dor mâinile? M a întrebat.
-Puțin, am zis. Acest Evans... vă cunoașteți?
-Nu prea, nu am picat niciodată cu el, doar cu James. Știu că de patru ani încoace e numai rănit din cauza lui Alessandro.
-Sara, vino, repede! A zis Atlas, iar eu m am dus spre el. Cassian a luat o cam razna, a zis. Du te la el, e grav, a zis, iar eu m am îndreptat spre corturile de prim ajutor.
***
-Dacă te a pus să vii aici, o omor, a zis Cassian, furios.
-Eu am vrut, James trebuia să se ducă la Naomi, voia să se sinucidă, am zis.
-Of, voi femeile. Mereu trebuie să vă amestecați, a zis iar eu am râs scurt.
-Și tu mereu trebuie să te rânești, am zis, analizându i abdomenul bandajat, bandajul avea o pată roșie. Te doare?
-Se putea și mai rău, a zis.
-L am descalificat, m am trezit spunând, iar acesta făcu ochii mari.
-La i descalificat pe Alessandro?! Se auzi vocea lui Matheo care intră cu o sacoșă în mână după el era Ryker. Încearcă de doi ani, a zis.
-Mi a spart nasul și buza, am zis arâtând ui bandajul de la nas. M a apucat de păr și m a trântit cu capul de un perete. Apoi în cantină sau ce i aia, a comentat.
-Ce ochi ai! Se auzi spunând Ryker. Nu i aveai negri?
-Erau lentile, am zis.
***