CAPITOLUL 4- Povestea trădării

24 7 3
                                    

Sato: Nu ai pe nimeni ca prieten pe aici?
Yoshi: Nu..
Sato: Păi?
Yoshi: Știi.. Cum ți-a spus și Sayuri, sunt gay, nu toți mă plac pentru asta, mă văd ca pe o greșeală a societății.. majoritatea ajung să mă înjure.
Sato: Sunt doar niște oameni imaturi. Nu cred ca ar trebui să bagi de seamă comentariile și faptele negative.
Yoshi: Poate și tu spui astea doar să am-
Sato: Yoshi, oprește-te, nu sunt așa cum crezi tu, îți jur.
Yoshi: Am mai auzit așa ceva..
Sato: Vei observa pe parcurs. Inteleg de ce nu ai încredere.
Avem un moment de liniște. Yoshi avea capul lăsat în jos și nu îmi exprimă prea multă fericire, părea pus pe gânduri. Ceva din mine spunea ca i-am adus aminte de ceva.. sau de cineva.
Sato: Ești bine? La ce te gândești?
Yoshi: Da, sunt bine, nu mă gândesc la nimic..
Sato: Nu te cunosc prea bine, dar simt ca te apasă ceva pe suflet. Poți să te descarci la mine, v-a rămâne între noi, promit.
Yoshi: O știi pe Yesin?
Sato: Aici, nu.
Yoshi: Nu mai sta aici, se mutase din cauza faptului ca părinții ei divorțase, iar ea s-a dus cu maică-sa în alt oraș.
Sato: Ce oraș?
Yoshi: Nu știu, ți-am zis ca lumea nu prea mă place pe aici si nu știu prea multe lucruri.
Sato: Corect..
Yoshi: Revenind, eu cu Yesin ne cunoscusem tot așa pe malul mării, se mutase aici cu familia ei. Intr-o seară era cu mai o fată pe care nu o știam și jucau la fileu, îi admiram abilitățile de volei. Mă observase ca mă uitam la ele cum joacă, prietena ei plecase și venise la mine cu scopul de a ne împrieteni. Am discutat toata seara, aveam atâtea în comun. Ne dădusem unul altuia Instagram ul și în fiecare seară după 22 ieșeam împreună să ne plimbăm pe plajă. Îmi plăcea așa mult compania ei, ne plimbam și vorbeam și începusem să fim foarte apropiați, i-am spus despre faptul ca sunt gay și a spus ca nu mă v-a judeca și v-a fi alături de mine mereu. Mi-am deschis sufletul față de ea, îi spuneam totul in fiecare seară. Era singura mea prietenă, începusem să o văd ca o soră. Până într-o zi când mi-a scris să ieșim ziua pe la 17:30 pe plajă. Mi s-a părut puțin ciudat, dar am acceptat. La 17:30 eram deja pe plajă, dar ea nu era, după 10 minute tot nu venise. După am auzit cum mai multe persoane strigau după mine "ia-o în cur" și lucuri de genul.. printre care era și Yesin.. După au inceput să se afle toate lucrurile care i le-am zis la Yesin.. Toată lumea se îndepărtase și mai mult de mine, toată lumea când mă vedea începea să strige ca sunt o rușine sau începeau să chicotească. Iar Yesin.. trecusem pe plajă lângă ea și îmi pusese piedică, iar după a spus "credeai ca eram prietena ta?" și a zâmbit, am preferat să plec fără să zic nimic.
Sato: Yoshi.. îmi pare așa rău pentru ce ți s-a întâmplat.
Yoshi: A trecut presupun..
   Văzusem ca Yoshi devenise mai trist. Îi înțelegeam..
Sato: Vrei să îmi dai Instagram ul tău?
Yoshi: Nu-l mai am decât s-au întâmplat toate astea.
Sato: Primeai mesaje aiurea, nu?
Yoshi: Da..
Sato: Atunci un număr de telefon?
   Yoshi se uitase la mine în ochi cu o fată serioasă. Dăduse din cap ca da, am scos telefonul să notez numărul. Mi l-a dat. Am zâmbit, dar el tot cu acești față rămăsese. Am încetat să zâmbesc.
Yoshi: M-aș duce acasă..
Sato: Dacă vrei pot să te ajut cu pisicile. Cred ca ți-ar fi puțin cam greu să cari 4 pisici singur.
   Yoshi se uitase la mine mirat și zâmbise puțin. Avea un zâmbet minunat. Ochii lui care oricum erau ca două steluțe îi luminau fața, dar momentul când zâmbea era excepțional..
Yoshi: Dacă vrei..
Sato: Vreau, normal ca vreau
   Luasem fiecare câte 2 pisici și am mers după Yoshi. Când am ajuns, deschisese ușa. Intrasem pe coridor și mă descălțasem, mă țineam după Yoshi în continuare. Deschide ușa și intrăm în bucătărie.

The Boy From The Beach Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum