Între blocuri reci,
Pe pietre aspre,
Flacăra asta încă arde,
Și corpul meu la fel, dar nu de dor,
Ci de emoția de-a te avea din nou.
Și probabil o să doară,
Dar nu-mi pasă, eu tot vreau
Să te simt seară de seară,
Să fii doar tu universul meu,
Pentru că tot ce suntem în prezent
A fost cândva
Doar visul meu.
Și-acum te trag tot mai aproape,
Dar între noi tot simt distanță;
Totuși tremurul tău mă face
Să cred că ne știm din altă viață.
