Am semnat pentru tot ce am,
Pentru bine și pentru zambete,
Pentru rău și pentru o mână dură,
Tot ceea ce mă face bărbat.
Cu a mea creativitatea pot da viață,
Unor lucruri ce nu pot fi tăiate de un cuțit,
Pot crea noi lumi fantastice,
Unde pot trăi între cuvintele alese de mine.
Bunătatea mea este unică și de neegalat,
Doar dragostea pe care o simt o poate egala,
Pentru că atunci când găsesc pe cineva pe care să-l iubesc,
Acea persoană își dă seama ce trebuie învățat.
Și așa începe blestemul,
Am intrat în viața ta fără păcat,
Îți ofer dragoste, bunătate și afecțiune,
Te ascult, te sărut, fără să mă astept să mă alegi.
Îți dau totul gratis, totul e al tău,
Fiecare fibră, celulă de iubire și bunătate din mine,
Apoi începi să realizezi de ce ai nevoie,
Să înveți, să faci și începi să te hrănești.
După asta, faci doar un pas înapoi,
Și dintr-o dată nu sunt un bărbat, doar un fapt,
Începi deodata să mă respingi încet,
Și după asta, de mine vei uita în curând.
Voi deveni o umbră pe care nu o poți recunoaște,
O încețoșată amintirea a cuiva fără dimensiune,
Îți vei aminti doar ceea ce ai învățat,
Te gândești că ești un expert al acestei vieți.
Și asta se întâmplă din nou și din nou,
Unul dintre cele mai bune daruri ale mele este unul blestemat,
Sunt un punct principal când am venit la tine,
Uneori, eu sunt cel de vină.
Sunt bolnav și obosit când scriu aceste rânduri,
Uneori plâng frustrat dorind să fie o minciuna,
Dar este doar trist, este un adevăr urât,
Destinul... Dar nimic de pentru mine de câștigat.
Îți voi umple viața și fericirea,
Vei lua de la mine și mă vei lăsa cu nimic altceva,
Voi fi fericit să-ți dau tot ce am mai bun,
Iubirea mea, inima și sufletul meu și un loc de odihnă.
Pentru că am prea multe de dat,
Din acest loc deocamdată nu pot pleca,
Eu sunt tot ce ai nevoie,
Sunt o revelație care începe cu o sămânță.
Dar când termini și totul este finalizat,
Mă simt gol, simțind că nu am nimic,
Dacă asta am ales eu, să fiu blocat,
Iartă-mă, dar vreau să pun capăt acestei glume comice, proaste și blestemate.
