Capitolul 26

641 48 12
                                    

Aylin

Au fost multe dimineți în care mă trezeam cu așa o durere mare de cap, și habar nu am de ce. Probabil este un semn de răceală sau poate deja am răcit. Mă întorc buimăcită pe partea cealaltă de pat și cu mâna încerc să dau de Elijah dar nu simt nimic, probabil s a dus să facă micul dejun.

Ma las pe spate și mă întind, recent am prins și niște dureri de spate și îmi vine să stau doar în pat. Razele de soare îmi bat în față așa că îmi deschid ochii, dar inima imediat îmi sare din piept și mă apucă o panică îngrozitoare când văd că sunt într-o cameră necunoscută. Ce naiba? Unde m a dus Elijah? Dar nu imi amintesc nimic. Încerc să mă concentrez, apoi îmi dau seama.

Am fost răpită. Dumnezeule! Ce ciudat suna asta să recunosc. Îmi amintesc că colega mea de la bar m a sunat să îmi spună ca mi am uitat parfumul în backstage, am fost acolo și l am căutat dar nu era nimic, până m am dus în baie și de acolo am simțit ceva la gură și atât...

Inima îmi bate atât de tare. Cum naiba am putut fi răpită? Nu îmi vine să cred pursisimplu că am ajuns în stadiul ăsta. Putea să se întâmple orice cu mine că nu m aș fi speriat, dar să fiu răpită...mă îngrozește al naibi de tare, doar nu suntem într-un film.

Ce penibil! Și acum ce o să fac? Mi ar trebuii ceva un plan de scăpare...gata Aylin nu te mai gândi la nimic tu nu vezi cum sună asta?

Asta este Hector, mai mult ca sigur. Care este sensul lui de a mă răpi? Cu ce îl ajută asta? Ca să îl enerveze pe Elijah, și enervat e puțin spus pentru că pot să bag mâna în foc că deja și a ieșit din minți.

Încerc să mă ridic din pat încă cu o durere de cap, mă apropii de geam pentru a vedea unde naiba pot fi, dar tot ce puteam vedea era o pustietate...nici o urmă de oameni și nici mașini, nimic! În față se vedea o pădure imensă, și parcă planul meu de a fugi de aici se spulberă. Unde naiba m aș duce dacă de exemplu aș scăpa de aici? Dumnezeule!

Inima mea tresare când aud cum ușa se deschide. Cameră unde sunt este una destul de frumușică, cu un pat gri, iar pereții de un persic frumos, lângă pat se mai află două noptiere. Mă întorc spre ușă ca să văd un bărbat destul de înalt și destul de bine făcut, cu umerii lați și mâinele pline de mușchi, să nu mint omul ăsta chiar mă intimidează.

-Oh, te ai trezit! A spus pe o voce cu mult sarcasm.

Nu știam ce să zic, așa că doar am înghițit în sec și m am uitat lung la bărbatul din fața mea.

Am crezut că o să își bată joc de mine sau o să îmi spună cuvinte urate, dar a plecat. A plecat fără să mai spună nimic. Am respirat ușurată că a plecat, dar am auzit iar niște pași lângă ușă și am pășit un pas în spate lipindu-mă cu totul de geam.

De data asta a intrat o femeie mai în vârstă cam de vreo 50 de ani. Avea in mâini o tavă pe care era un pahar cu apă, iar alături erau niște gogoși cu ciocolată și căpșună. Doamne! Le ador! Dar stai...ce Doamne iartă-mă îmi dau ăștia să beau și să mănânc? Nu ar trebuii să mă țină flamandă? Sau dacă mai rău a pus droguri în mâncare?

-Bună! Uite ți am adus aici apă și o pastilă de cap alături de niște gogoșele. Femeia a lăsat tava pe noptieră apoi s a întors spre mine și mi a zâmbit.

-Mulțumesc. Am murmurat neștiind ce altceva să spun.

-Dacă ai nevoie să faci o baie sau orice apasă pe butonul ăsta. Indică ea spre un buton care se află pe noptieră. Și eu o să vin, bine?

De ce se comportă așa cu mine? Dumnezeule! O să înnebunesc într-o zi, cu totul.

-De ce sunt aici? Am întrebat aproape șoptit.

101 de trandafiri si un dans Where stories live. Discover now