Sediul principal al Tărâmului Luminii era distrus. Adepții Liderului Morții, patrulau clădirea și verificau împrejurimile, pentru a se asigura că nu cumva Alesul sau alți supuși de-ai lui Wisse să fie prin zonă.
Deasupra sediului era pus un steag negru, semn că Liderul Morții avea acum control asupra Tărâmului Luminii. Cei ce încă erau supuși lui Wisse, fie deja erau executați fie se ascundeau prin alte împrejurimi.
Câmpia cea frumoasă a Tărâmului începuse să se urâțească. Plantele și copacii își pierdeau verdeața, iar păsările ce înainte zburau în înaltul cerului, fie erau vânate de creaturi ale Întunericului din Tărâmul Întunericului fie zburaseră departe de acel loc. Așadar, Tărâmul Luminii era acum o oază a disperării, a tăcerii și a morții.
Liderul Morții care îl caută disperat pe Ales, nu dădu de el în nici o pădure, sat sau munte, fapt care îl enerva și mai mult.
Ajuns înapoi în sediu, Liderul Morții intră în vechiul birou al lui Wisse, unde totul părea să fie ca înainte. Tavanul aurit, cărțile vechi erau la locul lor neatinse. Așezat pe scaun, Liderul Morții deschise sertarele de la birou, sperând să găsească ceva care să îl ajute să îl găsească pe Ales.
Pe ușă tocmai ce intră domnul Stoom care se părea că avea niște vești proaste.
- Stăpâne, nu am găsit nici urmă de Ales. M-am gândit doar dacă nu cumva s-ar fii ascuns în lumea muritorilor, zise el cu o voce tremurândă.
- Nu fii idiot. La intrarea în lumea muritorilor am pus gărzi. Nu ar fii putut să treacă dincolo, răspunse Liderul Morții.
- Wisse a fost un om deștept. Sigur că ar fii avut un plan bun. Domnule... ceea ce vreau să spun este că poate mai există o intrare în lumea muritorilor, continuă Stoom încercând să îi fie de ajutor Liderului.
- Wisse este mort. Însă poate ai dreptate. Bătrânul nu era prost, sigur s-ar fii așteptat la asta. Voi căuta eu de unul singur dacă mai există vreo intrare în lumea muritorilor, îi zise Liderul ridicându-se de pe scaun.
- Foarte bine, zise la fel de temător Stoom.
- Între timp vreau să îl găsești pe profet. În caz că nu voi găsi, îl voi forța să îmi spună, îi ordonă Liderul pe un ton ferm.
Domnul Stoom se făcu nevăzut, ieșind pe ușă. Liderul Morții se uită pe fereastră îngândurat timp de câteva secunde, apoi își ridică tridentul și ieși din birou.
Pășind pe coridorul gol al sediului, Liderul pășea agitat, murmurând ceva de neînțeles din gură. Știa că dacă băiatul a trecut în lumea muritorilor îi va fii mult mai dificil să îl găsească.
Pentru o clipă, se opri în dreptul unei ferestre și se uită afară. Adepții prinseseră alți suspuși de-ai lui Wisse care trebuiau aduși la sediu. Lanțurile grele le împovorau mersul, iar adepții nu arătau nici un pic de milă asupra lor,ba chiar îi împingeau și loveau.
Unul dintre adepți se opri în fața ușii sediului, unde fu întâmpinat de alt adept care îi făcu semn să se oprească.
- Am mai vânat alți intruși, spuse adeptul din fața prizonierilor.
- Îi voi conduce spre temnițe. Liderul Morții nu trebuie deranjat acum. Are alte treburi de rezolvat, răspunse cel din fața ușii.
- Aveți noi ordine de la Liderul Morții?, întrebă curios adeptul din fața prizonierilor.
- Nu cred că te privește pe tine. Să spunem doar că Liderul are o treabă de rezolvat cu profetul Charles. Așa că dacă cumva îl găsești ar fii bine să îl aduci la sediu, răspunse strict adeptul din fața ușii.
- E unul dintre cei mai vechi prieteni de-ai lui Wisse. Nu este un oarecare prizonier, îi spuse adeptul vânător cu un glas de frustrare.
- Adună-ți oamenii atunci. Este crucial să îl găsim. În plus nu vei fii singur. Am înțeles că Liderul l-a trimis pe Stoom în căutarea profetului. Stoom nu este slab, l-a trădat pe Wisse și ne-a oferit informații timp îndelungat, îi zise cel din fața ușii.
- Am înțeles domnule, răspunse celălalt. Atunci îți voi lăsa acești prizonieri și îmi voi aduna oamenii.
- Așa să faci, afirmă cel din fața ușii cu un ton aspru.
Prizonierii intrară în sediu, urmând să fie închiși în temnițe. Pe chipul lor se putea citi teama și amărăciunea, semn că își pierduseră speranța.
Liderul Morții coborî la parterul sediului și ieși pe ușă. În fața sa, adepții ce erau în curtea sediului se închinară în fața sa, iar acesta nu îi băgă în seamă. În câteva secunde ieși pe poarta sediului, dispărând din vizorul adepților.
