Aceasta noapte nu o vei uita

Capitolul 3

Vocea familiară a făcut ca inima lui Kim să bată cu putere, dar a încercat să-și păstreze fața calmă. A încercat să nu se gândească la faptul că vocile lor erau asemănătoare.

"Despre ce vorbești?", întrebă Kim, lăsându-l pe Kamol să se miște pentru a sta în fața lui.

"Pot să intru, Kim?", a întrebat din nou Kamol. Privirea ascuțită a lui Kamol îl făcu pe Kim să simtă deopotrivă căldură și rece.

"Nu se poate pentru că nu te cunosc. Îmi pare rău. Nu am despre ce să mai discut cu tine", a vorbit sec Kim, gândindu-se că ar trebui să stea departe de tipul ăsta. În ochii lui Kim, bărbatul părea foarte periculos.

Bărbatul, care doar îl privea, i-a făcut inima lui Kim să tresară. Kim a încercat să închidă ușa, dar Kamol i-a aruncat imediat o privire tăioasă. Subordonații săi au acționat rapid și Sharp a apucat clanța ușii.

"Atunci vă rog să mă iertați, domnule Kim", a replicat Kom înainte de a împinge ușa cu putere pentru a intra în camera lui Kim, urmat de Kamol. Unul dintre subordonații lui Kamol l-a îndepărtat pe îngrijitorul blocului lui Kim.

Kim era în stare de șoc. Nu credea că acest grup ar îndrăzni să-i invadeze camera fără permisiune. Kamol a intrat în camera lui Kim și s-a uitat în jur.

"Camera este curată și ordonată. Locuiești singur?", a întrebat Kamol cu blândețe, făcându-l pe Kim să se încrunte.

"Cine ești tu!? Ieși din camera mea acum! Altfel voi chema poliția!" a amenințat Kim. Kamol a schițat un ușor zâmbet.

"Nu te purta ca și cum aș fi un răufăcător!", a exclamat Kamol, mergând încet spre Kim. Ușor-ușor, Kim a făcut un pas înapoi, iar subordonatul care stătea în ușa lui Kim nu s-a mișcat, pentru că acum șeful său voia doar să vorbească cu Kim.

"Ei bine, îmi invadați camera în felul acesta", a strigat imediat Kim, încercând să nu-i arate lui Kamol faptul că îi era frică.

"Haide, Kim. Hai să avem o discuție bună", a ordonat Kamol pe un ton calm.

"De unde mă cunoști?" a întrebat curios Kim, dar a încercat să găsească o cale de a scăpa din propria cameră. Kim s-a întors să se uite la ușă cu intenția de a fugi și apoi de a suna la poliție,

"Ahhh!" Kim a exclamat șocat când Kamol s-a dat înapoi. S-a împiedicat de canapea și a căzut pe neașteptate. Kamol a profitat de ocazie pentru a face un pas înainte și a ridicat ambele mâini spre canapea, flancându-l pe Kim, asta pentru ca cele două figuri să nu se miște. Kim a tresărit de șoc și de frică. Kamol s-a uitat curios la corpul lui Kim și l-a admirat, dar Kim nu a simțit privirea lui Kamol care, în schimb, fiind nepoliticos, l-a făcut pe Kim mai neliniștit.

"Nu mă cunoști pentru că nu m-ai întrebat încă cum mă cheamă. Dar..." Kamol era foarte fericit și mulțumit de expresia persoanei din fața sa. Ușorul tremur nervos a ieșit la iveală în ciuda fricii. Asta l-a făcut pe Kim să pară foarte simpatic în ochii lui Kamol.

Se uita la buzele lui și își mușca în mod involuntar buza de jos, făcându-l să pară mai atrăgător.

"Dar ce? Și te rog să stai departe de mine", a spus Kim cu o voce gravă, gata să se îndepărteze, dar Kamol nu l-a lăsat să o facă, înainte de a se apropia de fața lui Kim pentru a-i șopti încet la ureche.

"În noaptea aceea m-ai rugat să te îmbrățișez. De ce mă respingi astăzi?", a spus Kamol cu o voce joasă și răgușită, care l-a făcut pe Kim să tresară în timp ce privea chipul celui care se îndepărta.