Ma plimbam cu troller ul de habauca in camera , cautandu mi cheile de la casa.
Ma jur ca le pusesem undeva , doar nu am inceput sa innebunesc si mai tare. Trebuia sa ajung neaparat la aeroport si nu era timp de stat din pacate.
-Joe! Treci aici!
Incercam sa nu tip de nervi la fostul meu coleg de banca ce se nimereste sa fie si prietenul meu din Spania
Intr un final aparuse in tocul usii,plescaia zeflemitor si mai avea putin de ma omora pentru ca l am intrerupt din somnul lui , sunt sigura de asta. Dar cui ii mai pasa ?!
Ma uit serioasa la el iar el casca fara sa i pese problema mea adevarata.
-Ce s a intamplat? Ce neispravire ai mai facut de m ai chemat?
-Sa stii ca unii sunt mai productivi decat persoane ca tine care stau toata ziua pe canapea si moțaie cu burta la soare!
Mai aveam putin si ii scoteam ochii. Cei drept ma enerveaza faptul ca mereu imi aduce aminte de greselile mele...sa ma lase.
Isi dă ochii peste cap involuntar si se aseaza lenes pe patul meu.
-Mi ai vazut cheile?! Te rog spune ca sunt undeva...
Imediat dupa ce mi termin rugamintea isi baga mana stanga in buzunarul pantalonilor.
-Se pare ca erau la mine. Probabil le luasem involuntar.
-Joe! Il lovesc in umar cu o carte.
-Te rog , nu ma mai lovii! Nu e vina mea ca le am gasit pe jos , fix intre scari.
Ochii mi se dilata brusc. Deci acolo erau....
Imi dau ochii peste cap si le iau imediat din mainile lui , mai apoi parasind camera cu tot necesarul de care aveam nevoie.
-Esti sigura ca o sa mai vii aici?
Joe statea langa tocul usii in timp ce ma aplecasem sa ma intalț.
-Fii sigur de asta , doar nu o sa scapi de mine. Doar e casa mea , prostutule..
Il imbratisez tare.
Imediat ce ies pe usa , un val de sentimente ma iau prin surprindere. Nu stiu daca sunt rele...sau bune , sau daca ma vor influența cu ceva anume...
-Yaaaa! Yang Amore Olympia! Ai grija la drum!
-Si tu ai grija sa nu intarzii la job! Nu stiu ce ti fac!
-S a facut sefa! Chicotii el iar usa se auzi cum se inchisese automat.
Oftez , indreptandu ma spre statia de autobuz , unde astept sa vina vreo masina.
Nu pot sa cred ca plec din Madrid inapoi in Seul...
Telefonul imi vibra zgomotos , semn ca cineva era tare insistent cu mesajele. Si nu ma asteaptam ca bunica mea sa stie sa scrie mesaje.
Incep sa rad incet datorita acestui gand si mi l pun inapoi in buzunar pentru a nu pierde timpul.
Cerul isi schimba culoarea , prezicand o ploaie zdravana...
Sper sa nu ma prinda. Nu as vrea sa racesc.
Dar imediat dupa ce gandisem posibilitatea asta , simt cum picaturile de ploaie ma acapareaza pe deplin
Fața imi cade cand vad ca autobuzul cu care trebuia sa ajung la aeroport pleaca fix cand ajung in statie.
-Statiii! Nuuuu! Nuuuu!
Incep sa injur in barba si ma asez pe o banca pana cand va trece ploaia torentiala.
Minutele treceau din ce in ce mai greu dar stiam ca altceva nu puteam face.
Dupa ceva timp , soarele iesise din nori iar ploaia disparuse.
Macar un pic de noroc sa am daca pana acum nu am avut.
-Ajutor!!
Aud o voce de copil ce venise spre mine si ma tinea de rochie.
Era o fetita de 8 ani ce avea hainele rupte , pe fața lovita si fara nimic in picioare.
-Salveaza ma domnisoara...te rog.
Tremura...
Nu zic nimic si doar o mangai pe cap. Nu stiam cine i a facut asta sau din ce cauza , dar voi afla asta.
-Haide Gayoung! Țipa la ea un barbat ce parea a fi tatal ei...
Ma incrunt imediat ce l vad pe individ iar fata parca se ingropase si mai mult in materialul rochitei mele.
- Tu esti tatal ei?
Acel imbecil ma privea de parca voia sa ma ia si pe mine la bataie.
-Da , care e problema ta? Haide Gayoung! Lasa doamna in pace...
Simteam cum stransoarea fetitei era mai moale si trecuse in fața mea pentru a se preda tatalui ei.
O iau de mana si o trag inapoi , iar dupa fața necioplitului nu i convenea.
-Te voi denunta la politie pentru abuzarea minorilor. Ție nu ti e rusine? Ce exemplu ii dai copilului tau?!
-Asta nu e copilul meu! E un copil facut din flori lasat de sotie!! Nu merita sa traiasca ca ceilalti copii.
Iar tu , nu te mai implica unde nu ai tu treaba.
Ma amenința ridicand mana la mine dar l am oprit la timp inainte ca palma lui sa faca contact cu obrazul meu.
-Pana aici....chem politia...
[...]
Eram in sala de asteptare impreuna cu micuta. In continuare tremura si mi era asa de mila de ea...
Si totusi , nu puteam sa o las asa...trebuia sa fac ceva.
Ma ridic rapid spre biroul comisarului pentru a l intreba ceva.
-Pot sa o adopt eu? In font , tatal acesteia nici nu stie sa aibe grija de ea.
-Ce? Vreti sa o luati cu dumneavoastra?
Se auzi vocea politistului care ramasese socat de decizia mea.
-Da.
Va continua...
YOU ARE READING
Amore ᵖᵃʳᵏ ʲⁱᵐⁱⁿ
Fanfiction"Sunt atat de proasta in dragoste..." Fata isi scuturase capul apoi se uita in dreptul pervazului. Micuta faptura adormise acolo. "Off...cred ca erai tare obosita...dar acum cum o sa ajungem la aeroport?" ...
